Dacă nu ne-au crăpat inimile înseamnă că suntem rezistenți

M-am trezit ca de obicei, la aceeași oră dimineață, cu un nod în stomac și o stare de frică palpabilă. Am somatizat toată săptămâna într-un fel în care nu credeam. Nu doar eu ci și fiul meu cel mare.

La ora 11:00 am plecat spre secția de votare. Am votat. Nu era nimeni în sală atunci când am votat în afară de cei din comisie. Liniște, o liniște apăsătoare.

– Puneți ștampila pe șervețel, aud un glas venind dinspre o doamnă. E mult tuș.

O pun, după care iau buletinul de vot și merg în cabină. Aceeași în care am votat și data trecută poate se ia îmi vin-un gând.

În cabină mă mai uit o dată la ștampilă. Mustește de tuș în ciuda faptului că nu a ratat întâlnirea cu șervețelul. Unde s-o pun să nu se imprime pe toate părțile așa putându-mi fi anulat votul?

O pun pe mână, după care pe buletin. A ieșit bine, chiar foarte bine.

E frumos afară, a ieșit soarele. Sper să fie așa și după miezul nopții mi-am spus.

Apoi am stat în fața calculatorului încercând să termin niște materiale însă am lucrat greu, foarte greu pentru că frica pur și simplu mi-a scurtcircuitat mintea și sufletul. La un moment dat mi-a apărut în fața ochilor o pereche care dansa în ploaie. Aveam nevoie de apa asta, chiar dacă virtual, pentru că eram pur și simplu fiartă.

https://www.facebook.com/reel/1058686206107719

În jurul orei 21:00, atunci când au apărut primele exit-poll-uri, am sunat la Răzvan pentru a fi împreună, neputând gestiona de una singură primele estimări. Am auzit o spaimă, o îngrijorare și de la peste 2500 km depărtare însă în trei, și cu Luca alături, a fost mai ușor de suportat tot procesul numărării voturilor.

Am urmărit intervenția de la Europa Fm, postul pe care eu îl consider echidistant, echilibrat, oamenii invitați aici reprezentând un etalon al echilibrului, argumentărilor pertinente și limbajului civilizat. Domnul Cătălin Striblea, Vlad Petreanu și Cristian Tudor Popescu sunt niște voci de care nu poți face abstracție. Cel puțin eu. Le mulțumesc!