Emoționantă carte! Greu de înțeles și acceptat din perspectiva unei mame deoarece lectura cărții „Dulcele meu lăstar de portocal” de José Mauro de Vasconcelos este o experiență emoționantă, plină de compasiune și, pe alocuri, de o profundă îngrijorare. Privind prin ochii unei mame, povestea lui Zeze devine o oglindă a vulnerabilității copilăriei și a impactului pe care mediul familial și social îl au asupra dezvoltării unui suflet tânăr.
Zeze este un copil care îți rupe sufletul. Este un suflet sensibil, inteligent și plin de imaginație, dar care poartă o povară mult prea grea pentru anii săi fragezi. Am văzut în Zeze un copil care, în ciuda năzbâtiilor sale, caută iubire și acceptare. Am înțeles nevoia lui de a evada în lumea imaginară creată alături de Xururuca, lăstarul de portocal, ca pe un mecanism de apărare împotriva unei realități adesea crude.
Am fost profund afectată de lipsa de înțelegere și de afecțiune pe care Zeze o primește în familie. Am văzut în bătăile și pedepsele primite nu doar un act de violență fizică, ci o rană emoțională adâncă, care îi erodează încrederea în sine și îl face să se simtă nevrednic de iubire. Am simțit o dorință puternică de a-l îmbrățișa, de a-l proteja și de a-i oferi un refugiu sigur unde să poată fi pur și simplu copil.
Am admirat inteligența și perspicacitatea lui Zeze. Am văzut în capacitatea lui de a învăța să citească singur un semn al unei minți agere, care, cu o îndrumare potrivită, ar fi putut realiza lucruri mărețe. Am recunoscut în el o sete de cunoaștere și o dorință de a înțelege lumea din jurul său, chiar dacă această lume este adesea brutală.
Portuga este o figură salvatoare. Este un om matur, cu experiență de viață, care vede dincolo de aparențe și recunoaște în Zeze un suflet rănit, care are nevoie de sprijin și afecțiune. I-am fost profund recunoscătoare pentru intervenția lui în viața lui Zeze. Am văzut în el un model masculin pozitiv, care oferă copilului ceea ce familia sa nu reușește să îi ofere: înțelegere, răbdare și iubire necondiționată.
Am admirat blândețea și înțelepciunea lui Portuga. Am văzut în felul în care interacționează cu Zeze un exemplu de cum ar trebui să fie relația dintre un adult și un copil: bazată pe respect, încredere și o comunicare deschisă. Am înțeles că Portuga îi oferă lui Zeze nu doar daruri materiale, ci un dar mult mai prețios: prezența sa, timpul său și o ascultare activă.
Relația dintre Zeze și Portuga este inima emoțională a cărții. Este o relație care evoluează de la o întâlnire întâmplătoare la o legătură profundă, aproape paternă.
La început, Zeze este reticent și neîncrezător față de Portuga. Experiențele anterioare l-au învățat să fie precaut cu adulții, mai ales cu cei care par să aibă o autoritate. Această reticență este de înțeles și justificată, având în vedere contextul familial al lui Zeze.
Pe măsură ce interacțiunile dintre cei doi se înmulțesc, Zeze începe să descopere blândețea și bunătatea lui Portuga. Portuga, la rândul său, vede în Zeze un copil inteligent și sensibil, care are nevoie de un sprijin. Această etapă a fost crucială din perspectiva mea, deoarece marchează începutul unei legături de încredere. Am văzut în Portuga pe cineva care îi oferă copilului o șansă de a se deschide și de a fi văzut cu adevărat.
Relația dintre Zeze și Portuga se transformă într-o legătură profundă, aproape paternă. Portuga devine confidentul lui Zeze, persoana cu care poate vorbi despre gândurile și sentimentele sale cele mai intime. Îi oferă lui Zeze nu doar sprijin emoțional, ci și o perspectivă matură asupra vieții. Această etapă este emoționantă și reconfortantă. Văzând că băiețelul găsește un astfel de sprijin în afara familiei mi-a adus o ușurare, dar și o durere subtilă, conștientizând că mama sa, dar și membrii familiei nu au putut oferi acest lucru.
Moartea lui Portuga este un moment devastator pentru Zeze și, din perspectiva mea, mamă, o tragedie care m-a marcat. Pierderea acestei figuri paterne, care a reprezentat un far de speranță și iubire necondiționată, îl aruncă pe Zeze într-o suferință profundă. Această pierdere este dureroasă nu doar pentru Zeze, ci și pentru mine însămi, conștientizând cât de fragilă este fericirea copilului și cât de vulnerabil este în fața sorții.
Dulcele meu lăstar de portocal este o poveste despre reziliența copilului în fața adversității, despre importanța iubirii și a înțelegerii și despre impactul profund pe care o singură persoană îl poate avea asupra vieții unui copil. Povestea lui Zeze te face să te gândești la responsabilitatea pe care o avem față de copiii din jurul nostru, la importanța de a le oferi un mediu sigur și iubitor și de a le vedea cu adevărat sufletele, dincolo de năzbâtii și de comportamentele dificile. Este o carte care te lasă cu o senzație de tristețe, dar și cu o speranță subtilă, o speranță că, în ciuda tuturor dificultăților, sufletul uman are o capacitate extraordinară de a iubi și de a se conecta. Nu ocoliți această poveste!
