Atât de mult am așteptat la viața mea că uneori am convingerea că sunt o sală de așteptare, un loc în care oamenii vin și pleacă doar eu rămânând. De multe ori am așteptat cu folos, dar de altele nu, irosind timp prețios. Astăzi l-am așteptat pe Luca să iasă de la Cambridge unde are speaking-ul. Îmi doresc să fie bine pentru că săptămâna viitoare odată cu restul, să se termine și acest episod care a necesitat mai multe demersuri pentru finalizare decât ar fi fost normal. În rest e cald și bine, sunt 27 de grade toamna asta fiind de fapt o vară deghizată.
Ce e și mai trist și mă îngrijorează este faptul că de pe 8 octombrie nu am mai putut citi nimic, nefiind capabilă să intru în altă poveste. Am încercat, am citit dar nu pot înțelege nimic. În seara asta mi-am cumpărat o carte scrisă de Tracy Chevalier, prietena mea din vara ce a trecut, poate așa să-mi pot reveni din starea pe care o parcurg și pe care n-o înțeleg și nici cuprinde. „Simetria de temut” se numește romanul de la care eu am așa de mari așteptări.
