La întâlnirea de astăzi am ales să continui subiectul început săptămână trecută din mai multe motive, cel mai principal fiind atitudinea copiilor.
Multitudinea de abordări ce pot fi alese mi-au îngreunat alegerea, pentru că-mi place ca activitățile pe care le fac să fie integrate, și-mi place să am o poveste ca postament de la care să deschid mai multe drumuri având ca parteneri copiii. Consider esențială secvența cititului cu voce tare pentru că se aude într-un anume fel în care ajunge la mintea și sufletul lor. Modulațiile vocii, interpretarea, gestica (pe alocuri), analiza cuvintelor necunoscute toate așază povestea într-un registru aparte perceput de copii într-un fel nebănuit. Însă până nu veți încerca pe propria piele nu aveți cum înțelege despre ce vorbesc eu aici.
Adevărul este că pentru astăzi am plusat prea mult, activitățile fiind multe, diverse, din domenii la fel de variate totul fiind extrem de concentrat. Am avut poveste, activitate matematică, pictură, experiment ori să le cuprinzi în aproape trei ore e ceva efort. Eu una, la final, eram stoarsă.
Am început cu pictura pentru ca vopseaua să aibă timpul necesar uscării, urmând a reveni pe final pentru a finaliza craftul. Iar el a fost spectaculos.
Am avut nevoie de farfurii de carton, culoare tempera albastră (am optat pentru ceva fluo) abțibilduri cu tema de astăzi, ștrasuri și pietre colorate care au un efect devastator asupra celor mici. Sunt pur și simplu năucitoare niciodată fiind de ajuns, oricâte bucăți ar fi.
Povestea a venit dinspre cartemma, „Omul făcut din stele” reușind a prinde micuții în misterul lui. Nu pot detalia așa cum aș dori dialogurile pe care le-a iscat povestea pentru că la întrebările puse, despre poveste de altfel, răspunsurile sunt personale de cele mai multe ori. Și fiecare e bine a fi auzită pentru că altfel n-ai făcut nimic. Copiii au ajuns la concluzia că Omul făcut din stele este Dumnezeu, ilustrația venind a le întări ideea.
Apoi am avut o etapă matematică, niște pietricele de sticlă reușind a crea multe discuții de apartenența.
Au mai fost labirinturi precum și fișe în care se cerea a se continua șirul respectând tiparul și, evident, fișe de colorat după cod de culori.
La experiment a fost o nebunie, cei 12 copiii, de vârste diferite, trebuind a se sincroniza. Și au reușit într-o oarecare măsură. Experimentul a fost cel în care un balon s-a umflat fără a sufla noi în el.
Am folosit o sticlă goală de plastic, oțet, bicarbonat. Încercați, spectaculos.
Cam așa a fost astăzi. Nu știe nimeni ce va urma însă pot spera. Și asta și fac.
