Am revenit la Fluturași. Mai sunt multe de vorbit iar primăvara asta a dat năvală peste noi. Ferice de cei care se opresc puțin pentru a o admira.
Am întrebat copilașii dacă au sesizat schimbările din ultima săptămână. Unii dintre ei au spus da, alții au răspuns negativ. Adevărul este că prea multă lume fie ea mică ori mare, în goana după nici nu știu ce omit să se mai bucure de lucrurile simple care vin înaintea lor. Ele nu vorbesc însă atenționează așa cum pot.
Eu, cea care nu mă mai satur iscodind am avut fericirea de a admira culori mi-nu-na-te! Le-am împărtășit, ca de fiecare dată.
Ei, atunci când le-au văzut și-au reamintit că le-au descoperit atunci când au fost la plimbare în parc, ori la bunici, sau mai știu eu pe unde. Adevărul este că e prea frumos să trecem cu vederea minuție de culori, texturi și arome.
Atât de multe cuvinte s-au auzit iar pornind de la primăvară și identificând prima literă și mai multe au apărut. La fel de la narcisă, lalea sau brândușă.
Am refăcut drumul primăverii și pe hârtie trebuind a identifica litera P și p punând peste ele câte o bulină aurie.
Apoi preșcolarii au avut de rezolvat un Sudoku, de data asta fără a mai da eu nici un indiciu. Nu trecuse decât o zi de când rezolvaseră unul iar ei au spus că se descurcă singuri ceea ce a fost adevărat.
Finalul a fost o continuarea a întâlnirii de miercuri, jocul propus având un impact atât de mare asupra copiilor încât s-a cerut repetat. Am schimbat simbolurile iar ultimul joc l-am complicat poziționând scaunul pe care se aflau aceste simboluri diferit.
Continuăm. Cu bucurie și curiozitate.
