Descrisă ca la carte, ziua de astăzi a fost perfectă pentru o întâlnire alături de Fluturași. Activitățile pregătite au fost pe gustul lor, dintre toate jocul (pe care-l voi descrie mai jos) fiind pur și simplu adorat.
Povestea pe care am adus-o în atenția lor, Descoperă anotimpurile Primăvara de Ag Jatkowska, Charles Ghigna, a fost una de sezon, cum altfel, doar că nu atât de bună. Cu niște rime trase de păr, pe alocuri forțate, dar cu ilustrații oarecum atrăgătoare, am lucrat puțin pe marginea ei folosind cuvintele întâlnite.
Ne-am jucat cu câteva cuvinte pe care le-am alintat, despărțit în silabe, rostit atât la singular cât și la plural (eu spun una, tu spui multe!) dar și folosit în propoziții noi.
Am făcut, mai apoi, un sudoku. S-au descurcat cei mici după ce am explicat cerința. Fișa am luat-o de la eduki, un site unde veți găsi multe materiale interesante.
După ce toate acestea au fost parcurse am invitat copiii la un joc. Am desenat un dreptunghi pe care l-am caroiat creând astfel cincisprezece dreptunghiuri mai mici. În fiecare dreptunghi am desenat un semn. Am lipit această foaie pe spatele unui scăunel.
Copiii au fost împărțiți în două grupe. Fiind în total 22 de copii am format două echipe – Roșie și Albastră, alcătuite din câte unsprezece copii.
La semnal, copiii din ambele echipe vedeau în față, acolo trebuiau să se uite pe spatele scăunelului la planșa afișată, iar mai apoi aveau sarcina de a scrie unul dintre semnele văzute în dreptunghiul aferent. Am repetat de câteva ori, cu fiecare echipă în parte pentru a fi sigură că preșcolarii au înțeles ce anume au de făcut. Puteți vedea mai jos cum s-au desfășurat primele două dăți în care l-am jucat pentru că a fost atât de îndrăgit că l-am repetat de mai multe ori.
A fost atât de frumos, copiii s-au implicat cu tot sufletul, patimile au fost mari la fel și dorințele, scorul final fiind la egalitate.
Pentru că nu au fost cincisprezece copii la fiecare echipă, trei dreptunghiuri au rămas goale.
Evident că se pot face adaptări, semnele folosite putând fi atât reprezentate de litere, cifre, forme geometrice ori mai știu eu ce emoticoane.
Fericită că am mai trăit o zi atât de specială. De aici vine energia mea, bucuria și împlinirea. Sper, din suflet, ca asta să se simtă și în ceea ce-i privește pe copii cu toate că eu nu am uitat cum erau acum trei ani și ce progrese mari s-au petrecut în timpul scurs. Evident, într-o echipă alături de părinți și cele două doamne educatoare, Irina și Mihaela. Continuăm!
