Am fost aseară la Lapterra, cu o prietenă foarte bună, pentru a petrece puțin timp împreună la un ceai și un dulce. N-aș fi scris nimic dacă doamna de acolo, cea care este proprietara acestei afaceri, nu ar fi notat câteva gânduri despre acest lucru (adică starea de aseară din cofetărie).
Nu m-am simțit confortabil din mai multe motive însă cel principal a fost tocmai atitudinea ei. Atunci când am intrat, era destul de multă lume pentru spațiul foarte limitat din interior. Ea și cu încă o doamnă stăteau la una dintre mese, noi trebuind a ne trage scaunele (de la masa lor) pentru a sta la masa care tocmai se eliberase. Și nu asta a fost problema ci mesajul transmis de ele pe lângă forfota provocată de du-te-vino a angajatelor.
Prietena mea mi-a spus că Amandinele lor precum și prăjitura Ora 12 au gustul de odinioară așa că am comandat eu o amandină și ea cealaltă. Știam gustul tortului Vanilla Meringue cu căpșuni, unul adorat de noi, cumpărat la aniversările noastre precum și gustul altor preparate așa că m-am așteptat să regăsesc ceva din copilăria mea. Dar după ce am gustat am constatat că era prea mult rom acolo, prietena mea subliniind acest lucru. Însă este corect să spun că au prăjituri minunate, gustoase și aspectuoase iar faptul că amandina era puțin altfel decât știam eu nu a avut importanță. De altfel, când au văzut că nu mâncăm prăjiturile, rămânând mai bine de jumătate în farfurie au venit și ne-au întrebat:
– E ceva în neordine?
Nu, nu era, că aceste prăjituri nu au fost preparate special pentru noi și, poate, altor clienți, le-au plăcut foarte mult.
Am mai luat un ceai, eu de ghimbir iar prietena mea de fructe de pădure, al meu delicios trebuie să recunosc!
Cât despre prețuri, piperate pentru locul în care se află, destul de departe de oraș.
Însă alegerile pe care le faci nu le poți imputa nimănui. Doar iei aminte.
