machetedidactice.com

Călător mergător

E drept că am auzit de multe ori referiri la ce face călătorul când ajunge la destinație, aleargă ca un bezmetic să vadă dacă se poate tot. E valabil și în cazul meu chestia cu mersul mult, însă informația deja fiind, eu dezvoltând-o, ajutând-o să capete profunzime.

Cunosc orașul acesta destul de bine, ajungând să navighez prin el fără nici un ajutor extern, unele dintre locuri fiindu-mi de-a dreptul familiare. 

Unul dintre ele este campusul Universității,  acolo unde pot identifica ce a apărut nou ori ce a dispărut.

Caut să mă bucur de schimbările le care le observ, să-mi îmbogățesc albumul olfactiv și auditiv, să interacționez cu oamenii care vin în întâmpinarea mea. Cei mai mulți dintre ei sunt joviali, atitudinea lor dându-mi curaj de a le răspunde.

Pentru asta, dimineață, chiar dacă nu-mi era foame, am intrat în restaurantul din campus pentru a simți pulsul, luându-mi ceva de mâncare pentru că altfel nu mă puteam așeza la masă. E o atmosferă care precede ziua de muncă având un aer foarte familiar chiar dacă se desfășoară într-un spațiu public. Dacă eram cu Luca, el s-ar fi bucurat mai mult de mâncărurile ce erau servite.

O fasole lăbărțată, dar foarte gustoasă și îndrăgitul ou. Alături, nelipsitul hashbrown, la fel de gustos.
Miroase foarte frumos și e foarte  curat chiar dacă mobilierul nu este foarte nou.

Cu burta pusă la cale am luat aleile campusului la pas, de data asta într-o atmosferă mai domestică fără ceață și cristale de gheață. Având o acuitate sporită am putut admira păsăretul și pâlcurile de ghiocei precum și clădirea unde lucrează Răzvan.

Când am considerat că sunt suficient de încărcată, am luat autobuzul S1 care urma să mă ducă în centrul orașului de acolo luând la pas toate străduțele pe care sunt tot soiul de magazine.

Mult am zăbovit în librăria Waterstones, iubitorii de carte știind de ce. Am cumpărat câteceva pentru Luca, dar și pentru mine, cum altfel!?

Dau curs unei provocări lansată de Ramona Boldizsar luna aceasta în care Mândrie și prejudecată este în lumina reflectoarelor.

Două ore am mai avut la dispoziție pentru a pregăti mâncarea până la venirea tânărului de la Universitate, atât de mult m-am lungit, însă a fost timp suficient pentru a găti câteva bucăți de somon. Sub îndrumarea lui Nyx, evident.

Atentă, gata să intervină la nevoie.

Urmează o seară tihnită la o ceașcă de ceai și dialoguri atât de așteptate pentru că mereu se ivește câte un subiect ce trebuie discutat.

Lasă un răspuns