Când Omul de zăpadă se topește în grupă * Atelier Grupa Fluturașilor

Prima întâlnire alături de Fluturași e deja de pus în albumul cu amintiri. I-am găsit mai frumoși decât anul trecut, mai mari și curioși, năzdrăvani și năstrușnici pe locuri, dar nu avea cum să fie altfel. Nu știu cum m-au găsit ei pe mine, dar asta îi vor întreba părinții și frații acasă.

Iarna asta nu e iarnă, aliniindu-se și ea lucrurilor și stărilor care nu mai sunt așa cum le cunoaștem noi, cei mai mari. În cărțile și poveștile pe care le spunem copiilor, iarna e friguroasă, are multă zăpadă, țurțuri pe la streșinile caselor, copiii fac oameni de zăpadă și practică sporturi pe gheață ori zăpadă. Cum toate acestea lipsesc, beneficiind de ele doar copiii ai căror părinți i-au dus în destinații unde se află aceste ingrediente, am adus iarna în grupă (acolo unde era atât de cald că se cerea așa ceva).

Cum?
Cu povești, experimente, jocuri, dar mai ales cuvinte care au țesut o astfel de atmosferă.
Am început cu Moș Crăciun că ce farmec mai are dacă nu împărtășești surprizele pe care le-ai avut?! S-au auzit rostite trenulețe și mașini (cărora nu le pot pronunța numele eu fiind într-o suferință acută la acest capitol), castele, seturi de bucătărie și înfrumusețare, castele cu păpușile lor cu tot, telefoane și jocuri de la lego, puzzle, construcții. Nu s-a auzit deloc, da deloc, cărți, fructe, dulciuri.
Hei, cei din generația de dinainte de 89 și chiar de la începutul anilor 90, cum vi se pare acest lucru? Pentru noi (și-mi permit să vorbesc la plural că știu că nu-s singură) portocalele și bomboanele de pom erau cadourile cele mai râvnite. Însă s-au schimbat timpurile și e bine că e așa, oferta fiind acum muuult mai variată și înnebunitoare.
După ce fiecare a rostit am trecut la disecat anotimpul în care suntem. Și s-au auzit de toate alcătuind tot necesarul atât pentru interior, dar mai ales pentru exterior. Am fost în siguranță că nu ne este frig pentru că făcut bulgări de zăpadă, am patinat și ne-am rostogolit de cine stătea după ușă ar fi fost convins că la noi e o iarnă autentică.
Folosindu-ne de litere am meșterit silabe pe care mai apoi le-am adunat în cuvinte pentru ca la final să ne iasă o poveste.

Sunt copii, nu puțini, care nu doar cunosc literele, dar le pot aduna în silabe pentru a forma cuvinte. A fost foarte interesantă dinamica și dorința lor de a lucra, fiecare dintre ei având parte de o secvență individuală.

Am făcut un experiment, acela în care oamenii de zăpadă se topesc în încăpere. Pentru asta am avut nevoie de:
– fulgi sau pufuleți de amidon (din cei folosiți la ambalare)
– farfurii mai adânci
– apă călduță
– markere negre
Copiii au personalizat acești pufuleți pentru ca mai apoi să-i pună în castronul cu apă. Treptat ei s-au topit, dar nu dizolvat complet pentru că nu am amestecat acest conținut deloc.

Am explicat cu lux de amănunte și exemplificat pentru a înțelege toată lumea ce are de făcut.

După ce pufuleții au fost puși în apă, am prezentat copiilor o fișă Winter Graphic pe care marea majoritate a putut-o rezolva fără probleme. Sunt unii copiii care atât de tare îndrăgesc coloratul încât nu mai țin cont de cerință.

Cât timp cei mici au rezolvat cerința, pufuleții s-au topit în unele farfurii ramânând o imagine foarte frumoasă, exact cum s-ar fi topit la soare.

Câns am ajuns la poveste, Micuțul fulg de nea, spiritele s-au mai încins pentru că povestea nu era la prima citire. De fiecare dată se întâmplă asta pentru că sunt copii atenți, iar ei doresc să completeze înainte de a ajunge la pagina respectivă. Și nu este rău deloc, din contra, îi mobilizează și pe cei mai visători antrenându-i în dialoguri foarte frumoase.

Bunăoară, astăzi, în timp ce titeam și vorbeam noi, trei dintre ei aveau o cu totul altă discuție, la un moment dat întrerupându-mă pentru ai întreba despre ce vorbesc. Primul nu a răspuns rămânând foarte mirat de postura în care se află însă cea cu care discuta a mărturisit:

– Vorbeam despre un porumbel.
– Dar ce caută porumbelul în discuția voastră că la noi în poveste nu este nici un porumbel?
– Da, nu este, dar noi despre asta vorbeam.
– Hai să-l băgăm în povestea noastră! Ce ar spune el micului fulg?

Și de aici o întreagă aventură s-a format acolo unde porumbelul a certat fulgul, i-a devenit prieten, l-a mâncat/băut ori l-a ajutat să ajungă la norul lui. Foarte interesantă dinamica dialogului, copiii fiind absolut încântați de acest personaj, venit de nicăieri, care a devenit centrul discuției noastre.