Anul trecut, tot pe la vremea asta, aflam despre acest spațiu în care se petrec tot soiul de experiențe aparte. Nu am reușit să ajungem rămânând cu un gust amar, dar promițând că nu vom mai rata la următoarea ședere în capitală. Lucru care, iată, s-a concretizat acum.
Ce înseamnă imersiune? Conform dex, afundare parțială sau totală a unui corp într-un lichid; stare a unui corp afundat într-un lichid. Pornind de la aceste definiții, putem asemăna experiența imersivă cu o formă de a pătrunde sau de a ne cufunda parțial sau total într-o altă lume.
O experiență imersivă ne stimulează simțurile și ne transpune într-un alt loc sau într-o altă realitate. Are capacitatea de a ne face să „călătorim” în timp și spațiu, în trecut, prezent sau în viitor, într-un cadru virtual creat sau într-un loc care chiar există în realitate, dar se află la km distanță de noi.
Înarmați cu aceste informații am plecat să trăim aceste stări, luându-ne bilete dinainte așa fiind convinși că suntem mai aproape de a intra în această stare. Biletele le-am luat pentru cele trei secțiuni: Vincent Van Gogh
Cosmos
și Gustav Klimt.
Pentru că am ajuns cu jumătate de oră mai devreme, Luca a vrut să intrăm și la dinozauri ceea ce am și făcut. Prețul biletelor a fost 65 lei.
Aici am descoperit câțiva privitori, iar dintre ei un domn cu fetița lui stând în picioare, în fața ecranului principal, ceilalți șezând pe niște perne generoase. Am primit căști la intrare așa că nu am auzit cum s-a bucurat cea mică la vederea reptilelor.
„Dinozaurii, o călătorie imersivă în lumea preistorică”, este noul spectacol de la MINA care te invită într-o aventură captivantă în timp, în urmă cu sute de milioane de ani. Prin intermediul animațiilor și mediilor 3D, vom explora întreaga perioadă Mezozoică – Triasic, Jurasic și Cretacic – pe o suprafață impresionantă de 400 de metri pătrați, cu proiecții 360 de grade pe toate cele 6 suprafețe.”
Imaginile sunt spectaculoase sunetul din căști completând întregul. E o lecție minunată pentru cei mici menită a descifra misterul marilor reptile dispărute între timp.
La ora 19:00, cu dinozaurii în cap, am pătruns în sala în care urma să înceapă reprezentația pentru care venisem de fapt. Biletele pentru două persoane au costat 100 lei.
„Primul banking inteligent. Inspirat din scrisorile lui Van Gogh către fratele său, spectacolul își propune să ofere publicului o incursiune captivantă în universul celebrului artist olandez. Citatele selecționate din corespondența lui Van Gogh aduc o notă personală și profundă în narațiune.”
A urmat Cosmos, întrerupt fiind de atenționarea care spunea că în timpul reprezentației trebuie să se păstreze liniștea și ca imaginile îipot afecta pe cei care suferăde anumite boli. Nu a fost la fel de incitant ca cel dinaintea lui, slide-urile fiind lipsite de spectaculozitate.
În ceea ce-l privește pe Klimt, imaginile nu au fost atât de clare, comparate cu cele de la Van Gogh, iar asta a știrbit din frumusețe, cel puțin în ceea ce mă privește.
Nu știu cum să spun, dar comparând cu experiența de la Dali, pot afirma că cea din urmă a avut mai mult dichis, atenție la detalii, atmosferă. Cu siguranță și secvența VR a contat foarte mult, acolo intrând cu adevărat în opera artistului spaniol. Am trăit o emoție cum n-am mai avut ori asta a contat enorm. Până la urmă, de emoție îți amintești și de starea pe care ți-a oferit-o nu de altceva.
Revenind la Immersive, un disconfort a venit și din rândul privitorilor, un cuplu nereușind a găsi poziția necesară vizionării. Au adus mai multe perne, mari și mici pentru a sta ori fâțâiala asta a fost aiurea.
Ori am avut eu așteptări prea mari sau starea mea nu a fost cea mai potrivită însă nu regret timpul petrecut acolo. În definitiv, e o experiență din care am avut ce învăța.
La întoarcere, am condus noaptea într-un București de care nu-mi mai este frică nici la acest capitol.
