Nu mult trecut de 9:00 dimineața m-a prins la grădină. O zi de vară exact cum e descrisă în cărți se pregătea să se arate tuturor curioșilor. Eu cea mai mare dintre ei.
Faptul că mai mereu sunt singură acolo mă ajută să observ tot ce mă înconjoară, între partidele de lectură fiind mai mult decât atentă.
La un moment dat am simțit că sunt privită/urmărită însă într-un mod diferit, dar ridicând ochii am înțeles.
Atât de perfectă a fost dimineața asta cu căldură ei vindecătoare încât dacă aș fi putut aș fi încremenit-o pentru o lungă perioadă de timp, nu pentru eternitate.
