Oh! Dar sunteți într-o mare eroare cei care credeți așa ceva. Zău !
De ce spun asta? Pentru că eu una am simțit că e valabil nu doar în cazul meu.
Povesteam ieri că zac de câteva zile corpul meu spunând pas! iar după ce am văzut că intervenția mea nu e suficientă (cu toate că știam prea bine acest lucru) am cerut ajutor. În cazul în care eram eu tot ce-mi trebuia era o Ciocolată cu piper. Și lavandă, multă lavandă. Iar ele, toate, m-au învăluit tămăduitor aducându-mă pe linia de plutire.
Am întâlnit astăzi crini mai mari ca mine și mai viguroși, negreșit.
Tot astăzi am avut ocazia să văd flori care se nasc moarte.
Tot astăzi am avut parte de cel mai binefăcător masaj terapeutic, unul fără de care mobilitatea mea ar fi avut multe procente în minus față de cum e acum. Da, corpul meu are parte de acest răsfăț ce pare de suprafață însă nu e doar despre asta pentru că zâna mea cea bună știe cum să facă pentru a intra și în interiorul lui. Iar aici e și mai mult de lucru. Îi sunt recunoscătoare și o iubesc enorm!
După ce mobilitatea mea a sporit mi-am tras sufletul pe tăpșanul lecturilor mele, acolo știindu-mă în siguranță.
E vară iar asta face ca totul să fie colorat diferit. Chiar și suferința.
