Poate despre dimineața petrecută în campus? Cu toate că nu a fost prima pe lista, înainte de ora cinci dimineață fiind deja trează, ora la care de altfel mă trezesc și acasă. Am făcut o cafea și am privit pe fereastră bucurându-mă că nu plouă, cu toate că nu avea o așa mare importanță. Însă e mai frumos când nu târâi o umbrelă cu tine.
Am plecat către campus la ora 7:30, Răzvan alegând să înceapă programul la ora 8:00, restul colegilor venind de la 9:00. Termină la ora 16:00 așa și e mai încântat de programul ăsta, rămânând destul din zi pentru alte activități. Drumul până acolo este unul pe care-l cunosc foarte bine, el desfășurându-se într-o atmosfera super, florile, copacii, păsările și ce mai apare în fața ochilor având darul de a te binedispune. Când îți iese în cale un iepuraș, o veveriță chiar și o căprioară nu zici că mergi la munca ci la plimbare în pădurea de foioase.
Ne-am despărțit în corpul de clădire în care are biroul, eu zăbovit puțin pentru a privi decorurile de pe pereți.
Aveam în plan să iau micul dejun acolo pentru că în fiecare joi vin niște romani care vând tot soiul de prăjituri sărate și dulci, cunoscându-i de dăți-le trecute și așa am și făcut. Am luat o chestie cu spanac și brânză (pentru că trebuie să mănânc mai sărat având un deficit de sodiu) și o felie de cheseecake care avea pe deasupra un jeleu de vișine și fructe de pădure. Au fost foarte bune și mi-e ciudă că au plecat din țară
Frumusețea primăverii se simte oriunde privești, florile colorate și verdele crud învelind toate simțurile. Nu trebuie decât să te bucuri.
Lectura în campus are un aer aparte și știu ce spun pentru că sunt o persoana care vorbește din experiența proprie nu din auzite.
Seara a fost dedicată dialogurilor multe, perioada de când nu ne-am mai văzut fizic și întâmplările prin care am trecut înlesnind asta. Nu a fost uitat nici jocul, parte din existența noastră.
E bine aici și frumos. E locul în care mi-aș dori să stau, însă nu acum pentru că mai am treabă acasă.
