Așa mi-aș dori să fiu atât de ocupată încât să nu mai am timp să mă gândesc la nimic altceva decât la ceea ce fac. Mintea mea să caute soluțiile cele mai potrivite pentru proiectele la care lucrez și machetele care să le-nvelească nemairămânându-i timp pentru alte gânduri.
Gânduri care se încâlcesc în mintea mea pentru a coborî mai apoi în viscere creând o dezordine de nedescris, dezordine pe care n-o mai poate nimeni lesne descâlci.
Gândurile care-mi curg prin vene sunt pline cu de toate, însă în ultima vreme au un procentaj toxic peste limita admisă. Sunt pline de neputințe, regrete, disperări și deznădejdi care strivesc accentele de optimism, putință, izbândă, rezolvare fără nici o greutate, din contra cu o ușurință demnă de invidiat.
Mâine-i Ajunul, după care urmează Crăciunul și suita de sărbători eu trebuind a le face față tuturor nelucrând. Ori asta e o provocare atât de mare pentru mine încât mă rog să-i fac față cu brio.
Hai că bate Moșul la ușă iar eu bat câmpii.
Mă agăț de un mesaj pe care l-am primit astăzi de la un om cu totul și cu totul special, un înger care ne veghează sănătatea mie și fiului meu într-un mod în care nu știu să-l descriu exact cum simt. Pentru că aceste cuvinte vin să mă salte din starea în care sunt eu agățându-mă de ele cu albele mâini, dar și cu dinții.
Nu fac nimic deosebit! Îmi sunteți dragi și am o considerație deosebită pentru efortul, tenacitatea și puterea de care dați dovadă!
