Bradul a fost împodobit și anul acesta singurul ajutor pe care l-am avut fiind dat de Luca, cel care iubește această perioadă mai mult că oricare alta, pe care o așteaptă și savurează la maximum. Și mie îmi place, dar nu așa de mult ca în copilărie pentru că o asociez și cu dispariția tatei, cel care acum șase ani, chiar în această zi, a hotărât că nu-l mai poate aștepta pe Moș Crăciun.
Anul acesta e și mai greu pentru noi pentru că am rămas mai puțini, tatăl liceanului plecând și el în altă lume, nu cunoaștem în care, eu știind ce anume îmi revine mie în ceea ce-l privește pe fiul nostru. Tot, totul mă privește doar pe mine. Așa că am făcut toate demersurile necesare pentru a aduce bradul în casă și a-l împodobi optând pentru un look diferit de anii precedenți. S-a mers pe alb, nu știu de ce însă se vede bine, plăcându-ne ce a ieșit.
Nu am uitat de colțul cu căsuțe, cel pe care l-am mai îmbogățit puțin anul acesta, adăugând câteva elemente noi.
Astăzi am avut bucuria și plăcerea de a intra în posesia unui dar pe care Moșul l-a trimis. Neașteptat a fost, considerând gestul foarte special, darul în sine mergând direct la sufletul meu. Darul definește persoana care l-a oferit adică frumoasă, delicată, diafană, prețioasă. Iar pentru a vedea că am dreptate trebuie să mărturisesc că este vorba despre o eșarfă și nu orice fel de eșarfă.
Eșarfa Ciuleandra este inspirată de dansul românesc cu același nume și de simbolurile tradiționale dragi nouă. Pe colțuri, este stilizată Măiastra lui Constantin Brâncuși, în timp ce în centru e reprezentată o altă formă a Măiastrei, desenată în stilul ceramicii populare.
Ritmul melodiei e transpus prin grafica eșarfei, creată inițial în tuș și peniță de către Andreea Tincu.
Fiecare eșarfa se ambalează în cutie personalizată și hârtie de mătase.
Cam așa a fost astăzi plus multe altele care trebuie să rămână aici, în casă pentru că puțin mister nu strică nici unei case, nu-i așa? De persoane nici nu mai pomenesc.
