Nu e la fel de cald ca zilele trecute însă e plăcut, tare plăcut. Diminețile au ceva aparte și tocmai de aceea le ador. Sunt veșnice începuturi, aromele și stările lor fiind ceva de care nu te poți debarasa. E alintarea, lenea, căldura așternutului, aroma de cafea care cândva era geamănă cu cea de țigară, fiecărui anotimp alăturându-se stările de dincolo de fereastră.
E 1 septembrie, încă unul în viața mea. Sunt mamă de copii mari, unul plecat de ani de zile de acasă, cel mic mai având un an de petrecut aici. Multe dimineți le petrec alături de cel plecat pentru că-mi permite acest lucru, tehnologia ajutându-ne. De neînțeles acum nu multă vreme.
Am ceva timp de când mă trezesc mai dimineață pentru a citi, încercând această stare după ce am auzit o discuție la clubul de lectură. Îmi place mult, mult, mult! E ca și cum aș face dragoste așa simt acest ritual. E atât de intimă starea și așa de personală încât sunt încântată că am descoperit-o.
Ani de zile am citit cu precădere seara, înainte de culcare, și după ce citeam cu voce tare fiilor mei mai rămâneam în lumea cărților mele, cele pe care copiii nu erau încă pregătiți a le cuprinde. Sunt diferite aceste partide de lectură, chiar sunt. Încercați pentru a descoperi cum se vede din casa voastră.
Restul zilei l-am petrecut în jurul bagajelor pe care le pregătesc pentru plecarea în Anglia. Sunt multe pe care nu trebuie să le uit și de aceea e altfel, mai ales că va fi un eveniment aparte, diferit de ceea ce am trăit până acum. Multă emoție mă învăluie, multe griji, speranțe și nici o așteptare pentru că oricum va fi, va fi excelent.
Între două liste bifate am tras o fugă pe tăpșanul verilor mele pentru a mă sfătui cu soarele. Și nu doar cu el.
În rucsac a sărit cartea care se vede și sunt curioasă să o deslușesc pentru că am imbolduri referitoare la ea de la persoane dragi.
E septembrie.
Aștept atelierele alături de copii.
E toamnă.
Pândesc parada culorilor ce stă să înceapă.
