Da, știu că unii dintre voi veți spune că am greșit că e mărul de lângă drum, mărul lui Beniuc, însă nu este nici o greșeală, e chiar despre mac. Și de asemenea, despre ultimul atelier pe care l-am făcut alături de acești copii adorabili, cei cu care mă tot joc și învăț de când a început anul școlar.
Nu știu dacă se putea potrivi mai bine pentru această încheiere altceva decât macul, o floare atât de frumoasă, plină de semnificații, diafană și puternică deopotrivă, binefăcătoare ori vătămătoare depinde de cum anume o înțelegi. De ce-am ales-o? Pentru că e vremea în care-și etalează frumusețea, câmpurile pline cu maci încântând toate simțurile, aceste flori vestind începutul verii. Macul reprezentă simbolul vieții și al fericirii. Macul, mai ales în lumea vorbitoare de limba engleză, este un simbol pentru memoria soldaților căzuți pe câmpurile de luptă, în Primul Război Mondial.
Pentru popoarele antice, macul era un simbol al fertilităţii, bogăţiei şi fericirii. Planta a fost dedicata zeiţei Demetra, care în mitologia greacă era zeiţa agriculturii. La nunţi, seminţele de mac erau aruncate peste tinerii căsătoriţi pentru a avea prosperitate. Demetra purta numele de Ceres în mitologia romană. Aceasta patrona pâinea şi grânele. Romanii o considerau creatoarea recoltelor şi o serbau în diferite festivaluri, devenind astfel zeiţa întregii lumi vegetale.
Am ales-o și pentru că zile la rând mi-au răsunat în minte armoniile cântecului interpretat de Tudor Gheorghe, ale cărui versuri sunt într-un mare fel.
Pentru că macul este o floare ale cărei petale sunt efemere, de dimineață am fost la marginea drumului unde știam că-l găsesc, cu inima oarecum strânsă pentru că la cum arată vremea de trei zile erau toate șansele să nu mai găsesc nimic. Dar am avut noroc, mare noroc de unde am dedus că merit și eu să se mai alinieze astrele pentru ca dăruind să-mi fie inima plină și liniștită.
Înarmată cu tot ce era nevoie pentru întâlnirea cu ei, am plecat spre grădiniță, la ora stabilită deschizând ușa. Cum m-au întâmpinat? Iaca-așa!
Ei, și după ce ne-am îmbrățișat cu foc că doar nu ne văzusem tocmai de alaltăieri, am trecut la joacă, iar începutul a aparținut unui exercițiu de bune practici din Austria despre care citisem în Republica. E despre copii mai mari însă e interesant să aflați cum se văd lucrurile și în alte părți, nu neapărat că-s mai bune, dar negreșit te pun pe gânduri.
Deci am stat într-un picior, am sărit în două pentru ca mai apoi să încercăm și într-unul. Au fost copii care au putut, chiar au executat corect, dar veselia s-a observat pe fețele tuturor.
Odată energia consumată, am purces la a studia macul și, din nou mă văd nevoită să rostesc, nu bănuiți cum se pot aborda aceste cunoștințe noi alături de cei mici.
Macii aduși au fost de un real folos, de altfel de aceea i-am și cules, rădăcina,
tulpina
frunzele
bobocii
florile.
Am avut niște secvențe atât de frumoase, fețele copiilor fiind atât de bine puse în evidență de culoarea acestor maci! O strășnicie !
Ultima meștereală din grupa mică a fost destinată macului, pregătind cele necesare pentru acest lucru, fiind nerăbdătoare să văd cum primesc provocarea cei mici.
Pentru realizarea craftului am avut nevoie de următoarele materiale:
coală carton
dischete din bumbac
cariocă ori creion colorat de culoare verde
vopsea/acuarele tempera de culoare verde și roșu
două boluri pentru dizolvat vopseaua/acuarelele în apă
penson pentru amestecat
două pipete
lipici
foarfece
Am parcurs toate etapele, pe rând, începând cu lipirea florilor de mac (a dischetelor întregi) apoi desenării tulpinii, după care au lipit frunzele (dischetele tăiate în zig-zag). Odată ce toate au fost fixate pe carton, copiii au amestecat vopseaua/tempera care a fost pusă în bolurile cu apă.
De îndată ce apa a devenit colorată, atât cât trebuia, copiii au pictat dischetele, în speță macul cu roșu, iar frunzele cu verde.
Fotografiile pe care le-am pus spre exemplificare sunt lipsite de farmecul chipurilor celor care le-au realizat, atât de expresive, pline de încântare și fericire că au reușit. Nu puțini au fost copiii care au dorit a mai continua cu „pictatul” numai că timpul, din nefericire, nu este atât de darnic cu noi.
Și cu asta, am încheiat atelierele din acest an școlar! A fost o încântare și bucurie de a da curs acestei provocări. De patruzeci și două de ori m-am întâlnit cu copiii abordând teme foarte variate, aducându-le în atenție povești din care am scos ce am putut eu mai cu folos, informații din domenii diverse care au adus cu ele cuvinte noi. Continui să cred cu tărie că dacă nu vom avea inspirația necesară de a ne crește și educa copiii cu responsabilitate, devotament și profesionalism nu vom culege roadele atât de necesare societății noastre. E de datoria noastră să-i formăm și să le deschidem ușile spre oportunități diverse pe care ei, pregătiți fiind, să le folosească spre binele nostru, al tuturor. Numai având cunoștințe necesare vor fi capabili să ia decizii pe măsură.
Vă doresc o vacanță care să fie după cum vă sunt planurile, ajungându-vă timpul pentru toate! Și am o rugăminte: citiți cu voce tare copilului, vă rog, în fiecare zi, măcar la culcare, câteva rânduri dintr-o carte.
