machetedidactice.com

Pledoarie pentru „D”

Dana, o femeie în vârstă de 55 de ani, avea o pasiune deosebită pentru lucrurile care cereau o anume migală și răbdare. Îi plăcea să îmbine culorile folosind acul și cu cât pânza era mai deasă cu atât provocarea de a da contur visurilor ei sporea. În funcție de ce broda acolo, gândurile îi fugeau în direcția în care era acul, el comportându-se acum precum o busolă pe care urma să o folosească în explorarea sa.
De data asta litera „D” s-a ivit în calea-i. A privit cum se conturează, puțin câte puțin, crescând ca o plantă viguroasă. O încerca senzația asta poate și pentru că acul trăgea după el culoarea verde, ori Dana știa prea bine cum se simte verdele în multe din nuanțele sale. Cunoștea așa de bine verdele pentru că-l pândise și ascultase în toate anotimpurile, de la momentul în care spărgea mugurul și până la iarba ascunsă sub zăpadă, unde mai pui că putea să descrie și ce gust are verdele după nuanța lui.
Revenind la litera care tocmai se năștea sub degetele ei, știa că era o comoară ce ascundea o bogăție de semnificații și înțelesuri profunde. Multe erau momentele când ea se dedica explorării minuțioase a cuvintelor ce începeau cu această literă, descoperind frumusețea și puterea lor.

Dana își petrecea multe seri, prea multe seri într-un colț liniștit al casei sale, înconjurată de cărți care-i hrăneau sufletul. Înconjurată de litere și cuvinte, femeia se îndepărta de tumultul cotidian și se adâncea în lumea lor fermecată. Și, printre toate literele alfabetului, „D” devenise complicea ei cea mai de încredere.

Cu mintea sa iscoditoare și cu ochii strălucitori, Dana descoperea în fiecare zi câte o nouă comoară cu litera „D”. Se hrănea cu cuvinte precum „descoperire”, „destin”, „dăruire”, „dorință”, „demnitate” și multe altele așa cum se lupta cu „dispreț”, „depresie”, „durere”. În fiecare dintre aceste cuvinte se ascundea o lume întreagă, o poveste care-i trezea imaginația și-i încărca inima cu emoții profunde.

Pentru Dana, „D” era în primul rând despre destin. Credea cu tărie că fiecare persoană are un destin unic și că litera „D” îi era ghid în căutarea sensului și împlinirii.

Dar „D” însemna și dorință. Dana știa că pentru a-ți atinge visurile, trebuie să-ți hrănești dorințele și să-ți urmezi pasiunile. Știa, dar nu putea pune în practică ceea ce știa și mai știa ce dorințe mistuitoare experimenta. Fusese o vreme când optimismul și încrederea erau lipite de ea atât de tare încât nu credea că va veni și vremea când ele vor ceda. Așa credea, că au cedat ele nu ea. Continua, totuși, să se încurajeze și să spere la ceva mai altfel, ceva-ul ăla pe care nu și-l putea descrie nici ei cu toate că-l simțea atât de pregnant. Dorea să nu renunțe la visurile ei, indiferent de vârsta sau obstacolele care i se înfiripau în cale.

„D” simboliza și determinare pentru Dana. În ciuda încercărilor și greutăților vieții, ea rămânea hotărâtă și perseverentă în urmărirea scopurilor sale. Nu se lăsa descurajată de eșecuri sau de comentariile celor din jur. Încrederea în sine și în puterea acestei litere magice o îndemna mereu să meargă înainte, să își depășească limitele și să cucerească noi orizonturi.

De asemenea, „D” reprezenta și dăruire pentru Dana. În fiecare zi, ea se străduia să împărtășească din energia și cunoașterea sa cu cei din jur. Oferea cu generozitate sprijin că sfaturi învățase că nu mai trebuie să dea decât dacă ele se doresc a fi auzite, încurajându-i pe ceilalți să-și descopere propriile puteri și să se împlinească. Era un izvor de inspirație și bunătate pentru cei ce o cunoșteau.

Dana, femeia cu o relație specială cu litera „D”, era un exemplu viu al importanței pe care aceasta o putea avea în viața cuiva. Prin pasiunea și dedicarea ei, ea reușea să aducă în lumea oamenilor un strop de magie și să îi inspire să descopere frumusețea din cuvintele și aspirațiile lor. Pentru ea, „D” era nu doar o literă, ci o forță divină ce o însoțea și o îndruma pe drumul ei spre împlinire și înțelepciune.

Dana s-a oprit pentru o clipă. Litera era aproape gata, însă semnificația ei continua să sporească. Putea omite că „D” mai venea și de la drum, nu contează dacă drumul către școală an după an, ori drumurile către fiul plecat, sau cele alergate către nevoile altora?
„D”-ul mai vine și de la dor, unul mistuitor și pe alocuri imposibil de dus?
„D” de la durere, cea care o încolțise în ultimii ani atât de tare că erau momente când i se tăia răsuflarea nemaigăsind energia decât pentru a se ridica și zâmbi.
Și mai vine „D-ul” de la dimineață și dulce, distanță și dalie, doctor și diafan și de la multe altele care se tot împletesc în viața ei.

În lumea interioară a Danei, literele nu erau doar combinații de semne grafice, ci adăposteau sensuri profunde și emoții neîmblânzite. Fiecare literă devenea o verigă prețioasă în lanțul vieții sale, iar acum „D” era inima lanțului, pulsația care-i dădea viață și sens.
Mai trebuia să mărturisească faptul că această literă era brodată pentru a fi dăruită?

Acum, în momentul asta, D vine de la toate cele descrise mai sus așa cum „U vine de la Uliu.” Nimic nu e întâmplător, nu?

Lasă un răspuns

%d