Când evenimentele te scot din rutină e complicat, uneori imposibil să te regrupezi din mers, disconfortul și piedicile putând fi peste putințele tale.
A trecut o săptămână de la intervenția chirurgicală pe care am avut-o și lucrurile nu se așază așa cum erau deja notate în agenda mea. Recuperarea e anevoioasa și mai dureroasă decât m-am așteptat cu toate că nu eram străină de ceea prin ce urma să trec. Datele care s-au mai adăugat la ce cunoșteam au stricat previziunile iar asta îmi dă ceva de furcă.
Zilele care s-au scurs de când am ieșit din spital au fost foarte greu de dus pentru că vremea e frumoasă, așa capricioasă cum e, privitul de la fereastră neputând ostoi dorul meu de plimbare. Rutină mea zilnica a fost pur și simplu spulberată, lungile plimbări fiind acum analizate din mai multe unghiuri pentru a mai salva aparențele. Aplicațiile pe care le am pe telefon și ceas mă tot bipăie în speranța că mă voi urni. Dar nu se poate acum, încă nu se poate.
Ce fac toată ziua? Stau în pat în marea majoritate a timpului, deplasându-mă la baie și la bucătărie. În rest dorm, citesc, dorm, mă uit pe geam, mai scarpin telefonul, dorm și mai urmăresc câte un film. Azi, bunăoară, am văzut câteva episoade din serialul Diplomata de pe Netflix, care mi-au plăcut. Nu pot privi prea mult la televizor că intru într-o stare inconfortabilă drept pentru care nu abuzez.
Aș citi mai mult însă nu mă lasă ochii, trebuind a face pauze în acest sens. Citesc „Micul prieten” de Donna Tartt, o scriitură frumoasă căreia îi lipsește ceva pentru ca pe alocuri să prisoseasca ceva în descrierile unor scene. Am trecut de una care se desfășura într-un local, o partida de biliard întinzându-se așa de mult până s-a transformat într-un album al orașului cu arbore genealogic cu tot al mai multor familii. Și am mai trăit un sentiment ciudat in timpul lecturii; mie care niciodată nu mi-e cald, fiind o împătimita a soarelui și gradelor multe din termometru, acum m-a învăluit o căldură cum n-am mai simțit, una care a produs disconfort. Cu siguranță starea mea de sănătate a alterat percepția însă nu până acolo încât să renunț la a continua povestea. Am citit „Sticletele” semnată tot de ea după care am văzut filmul unde mai pui că în teancul de așteptare se mai află și „Istorii secrete”. O să-i vină rândul, sper, în viitorul apropiat.
Acum, înainte de culcare, am citit o notificare scrisă de Hristina la Clubul cititorilor de cursă lungă pe care vreau s-o păstrez aici pentru frumoase aduceri aminte.
„Am intrat în week-end, nu? și când intrăm așa în el, eu mă frământ nevoie mare: ce mai citesc oamenii ăștia, trebuie sa-i salvez, să-i stresez, altfel citesc prea mult! 😛 doua zile și doua nopți…
Hai ca e pe scurt de data asta.
Asociati o carte – sau mai multe 🙄 – cu fiecare expresie de mai jos. Sau cu câte vă inspiră. Dacă vreți, dacă nu, vă țin minte! Pe toti unșpe mii! Toată luna MAI vă țin minte. In iunie văd eu ce-o mai fi.
Mai cu seamă
Mai înainte
Mai târziu
Mai taci!
Mai știi?
Mai va
Mai mult sau mai puțin
Mai vii de-acasa
Mai-mai sa….
Mai e vorbă!
Mai odată!
La mai-mare
Mai zi!
Mai ho!
Mai, 2023.
Week-end plăcut 🙂”
