machetedidactice.com

French Onion Soup sau supa care încălzește sufletul

Luca e bolnav, adică mai exact e răcit. Au trecut ceva zile de când a început școala și iată că s-a întâlnit cu prima viroză. Colegii lui, evident că nu toți, sunt atinși. La fel și o parte dintre profesori. De ceva zile îl tot încearcă și uite că l-au făcut nefuncțional. Durere de gât și secreții enervante, o oboseală nejustificată l-au ținut acasă, în pat. Am dat ce era de dat reușind până acum să ocolim antibioticele.

Țin minte când în copilărie eram bolnavă, mama făcea o supă bună de găină de curte și un pilaf cum altul nu era, iar aceste mâncăruri mă vindecau. Trebuie să pomenesc și de șadou, băutura minune care îmi ameliora durerile de gât.

De aceea, astăzi, când Luca și-a manifestat dorința de a mânca o supă nouă, una pe care eu nu am mai făcut-o niciodată, am dat curs dorinței lui știind că va fi tămăduitoare. Totul ducea către acest sentiment, iar eu mi-am dat toată silința să-i dau curs.

– Mama, te rog, fă-mi o supă franțuzească de ceapă pentru că de asta am nevoie pentru a-mi încălzi sufletul și a mă vindeca!

Am plecat pentru a cumpăra ingredientele care lipseau, primul și cel mai important în economia rețetei fiind rasolul de vită pe care l-am găsit tare greu, în cele din urmă la măcelărie, locul în care eu merg extrem, dar extrem, de rar. Mi-a mai trebuit niște parmezan și bagheta franțuzească restul celor necesare avându-le acasă. Atașez rețeta mai jos, cea după care eu am realizat acest preparat.

French Onion Soup Warm, cozy, and flavorful, this French onion soup is prepared with beef stock and caramelized onions. Top with croutons covered in melty Gruyere and Parmesan cheese.

Vreau să spun că am trebăluit mult mai mult decât am crezut, dar freamătul și dorința liceanului a făcut să nu mai conteze ce și cum. E o rețetă care necesită multe ingrediente și diferite etape pe care eu le-am respectat întocmai cum erau descrise în rețetă.

După ce am curățat ceapa, am pus-o într-o tigaie de teflon mai adâncă, una care e foarte bună și ptactică, nelipindu-se mâncarea de ea indiferent de consistență.

Ceapa tăiată julien a fost prăjită în această tigaie, mirosul fiind unul pe care nu toată lumea îl suportă. Am stat cu geamul deschis pentru că peste zi nu a fost așa de frig ca dimineașă atunci când temperatura din casă a scăzut sub 21 de grade, așa pornind centrala.

Cum spuneam, ceapa a trecut prin diferite stagii de culoare și textură până când, într-un final, am ajuns la ceea ce trebuia să fie, ori cel puțin așa cum era descris în rețetă.

Cât timp m-am ocupat de ceapă, alături, în oala sub presiune, rasolul luat de la măcelărie a fiert, așa constatând că măcelarul a avut dreptate, carnea fiind extrem de bună și fragedă.

O etapă aparte a fost aceea în care am pregătit crutoanele pentru supă, doar că nu am tăiat pâinea în cubulețe ci am lăsat-o în felii pe care le-am uns cu puțin ulei de măsline. Le-am dat la cuptor preț de cinci minute după care le-am scos pentru a rade peste ele niște parmezan. Doat două minute le-am mai ținut și când le-am scos arătau într-un mare fel.

Am sincronizat totul de așa natură ca atunci când crochetele ori bruschete sau nu știu cum să le spun au fost scoase din cuptor și supă să fie gata.

Încântarea copilului a fost ceva ce mi-a adus aminte de secvențe în care și fratele lui a avut aceeași manifestare și tot legată de vreun preparat culinar, știut fiind faptul că eu am doi băieți pofticioși și curioși într-ale gastronomiei.

Nu-mi place să bucătăresc în mod special, prefer să fac altceva în timpul acesta, însă atitudinea fiilor mei și dorințele lor sunt mai presus de preferințele mele. Bucuria pe care le-o provoacă aceste momente șterge neprietenia mea cu domeniul culinar, eu dându-mi toată silința să încerc rețete noi întru mirarea papilelor lor gustative. Și sunt momente, culmea!, când chiar îmi iese așa cum a fost și astăzi.

Fotografia de mai jos este cea care se afla în articolul unde am găsit rețeta, de fapt Luca a găsit-o, nu eu, și jur că la fel arăta și preparatul meu doar că eu nu mă pricep să fac așa fotografii interesante și de impact.

Totul a fost la superlativ, supă aproape dispărând din oală. E drept că au fost pregătite patru porții și cum avea să reziste? Dar ea și-a atins scopul și asta e tot ce contează. Încercați, dacă aveți răbdare, dar mai ales curioși. Poftă bună!

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: