După o noapte odihnitoare a început prima zi pe acest tărâm despre care mulți au multe de spus și nu toate adevărate. Și poate or fi având dreptate doar că eu voi consemna aici, ca de fiecare dată, experiențele personale trăite de mine, văzute prin prisma înțelegerii mele și a puterii de percepție pe care o am.
Dimineața m-a întâmpinat cu un soare pe care-l ador indiferent pe ce colț de cer apare lumina lui fiind învelită în triluri perfecte cum numai păsările pot scoate. Curtea casei în care locuiesc este plină de copaci ale căror fructe se găsesc la noi numai în anumite perioade ale anului. Kumquatul este unul dintre ei, putându-i savura fructele după pofta inimii.
Mai este aici un arbore de avocado, primul pe care-l văd, portocali și lămâi. Vegetația este luxuriantă, palmierii înălțându-se peste tot, prezența florilor multicolore fiind din abundență întru bucuria simțurilor.
O baie de soare și am plecat la Ashdod acolo unde erau de făcut câteva cumpărături. Nu sunt complet străină de magazine și ofertele lor însă starea pe care am simțit-o astăzi în cel în care am intrat primul a fost aparte.
La un moment dat am plecat să cumpărăm flori asta pentru că soțul prietenei mele este cel care le cumpără pentru ca vaza din living să aibă mereu culoare și petale proaspete. Mi-a mers la suflet secvență asta!
Reveniți acasă, am participat la prepararea unei supe cremă iar ce a ieșit a fost o încântare a tuturor simțurilor, rețetă pe care o voi face acasă cu siguranță mai ales că acum știu exact de ce am nevoie neuitând de chimion și cum trebuie să procedez. Crutoanele făcute tot în casă au completat gustul.
Căptușită cu vitaminele necesare am plecat din nou pentru a descoperi aceste tărâmuri. Ne-am îndreptat către Marea Mediterană, la Michmoret, pentru a prinde apusul de soare și nu numai. Marea, plaja, scoicile, partenerii toate au alcătuit un tablou pe care l-am îmbrățișat cu o emoție aparte și cu fericirea de a avea așa prieteni de vis.
Tel-Aviv a prins din nuanțele apusului, punându-și în valoare și mai mult arhitectura.
Tel Aviv este descris ca orașul „care nu se oprește”, un oraș înfloritor, vibrant, modern, dinamic și multicultural, unul caracterizat în general ca fiind tolerant, laic și liberal, în același timp materialist și hedonist – un oraș al prezentului, lipsit de rădăcini istorice profunde. Ierusalimul, prin contrast, este văzut ca etern și sfânt, conservator și o arenă pentru conflicte majore în cadrul societății israeliene, inclusiv cea dintre israelieni și palestinieni. Unii au spus că „în timp ce Ierusalim se roagă, Tel Aviv joacă”.
În trecut, Tel Aviv a fost portretizat negativ ca un oraș lipsit de caracter fiind neplăcut de umed, urât și îmbătrânit prematur, cu clădiri în degradare acoperite cu stuc decojit și blocuri mici de beton colorat. Cu toate acestea, aceste reprezentări au pierdut mult teren în ultimul sfert al secolului al XX-lea, parțial ca rezultat al unor eforturi substanțiale de înfrumusețare, dintre care cele mai semnificative au inclus o nouă orientare către plajă, zonă care s-a degradat de zeci de ani. În timp ce percepțiile anterioare au marcat Tel Aviv-ul ca fortăreață al segmentului non-pionierat al societății israeliene, opiniile ulterioare au ajuns să recunoască importanța Tel Avivului ca motor al economiei israeliene, iar facilitățile sale culturale și de divertisment bogate au fost din ce în ce mai apreciate. Mândria civică emergentă s-a bazat pe calitatea vieții oferite în oraș și în zona sa metropolitană.
Un cartier degradat și deteriorat până în anii 1960, vechiul Yafo și portul său au fost de atunci transformate într-o enclavă turistică. La începutul anilor 1980, după ani de neglijență, promenada de-a lungul plajei Tel Aviv a fost reconstruită și o linie de hoteluri înalte a fost construită de-a lungul coastei; aceste caracteristici de pe malul apei au devenit repere și centrul activității turistice a orașului.
Parcuri, grădini publice și plantații împart zona municipală a Tel Avivului; acestea variază ca dimensiune și accesibilitate în oraș, deoarece părțile din nord au, în general, mai mult spațiu public deschis per rezident decât centrul orașului și sudul.
Pe faleză se află nenumărate restaurante numai că acum nu erau populate așa cum povesteau prietenii mei că se întâmpla în trecut, războiul din zona spunându-și cuvântul.
Sunt pregătită pentru ziua de mâine. Garantat!
