Tot mai multă lume este pozitivă la omicrom. Starea e oricum mai bună pentru că boala nu are manifestări îngrijorătoare în marea majoritate a cazurilor. S-a dus, cumva, și rușinea de a rosti că ești pozitiv pentru că multă vreme lumea s-a ferit să spună asta și să intre în statisticile DSP-ului. E adevărat că sunt mulți care nu declară, motivele nefiind clare
Știu profesori, directori de școli, care s-au dus la școală dovediți fiind că erau pozitivi. Da, e hilar, dar atâta s-a putut atunci când au fost concursurile pentru aceste posturi, examenul psihologic fiind superficial și irelevant, așa ajungând în posturi de conducere. Nici nu mai ai puterea să te miri ori asta e îngrijorător cu adevărat.
Ce m-a determinat să scriu aceste rânduri? Postarea Danei Rogoz pe care am citit-o dimineață. Toată familia ei (nu știu dacă și soțul) au fost testați pozitiv la covid. Au trecut cu bine, din fericire și ea fiind vaccinată, dar și cei doi copii. Fiind în această situație au stat acasă, în izolare.
(sursă foto: Facebook)
51/365 Duminica cu maraton de jocuri de societate si animatia „Tot inainte”, la finalul careia mi-au tasnit lacrimile, pur si simplu. Instant.
Vlad adora perioada asta. Si, sincer, acum ca suntem toti bine, recunosc ca si eu am ajuns sa ma bucur de ea. Adica de noi 4 si atat.
Asta ca să mai spună cineva că nu avem nevoie de izolare din când în când. De ce nu s-ar putea face asta, din când în când, și pe timp de sănătate sanitară comunitară? E mai greu, lipsind condiționarea.
