machetedidactice.com

„Hotel Iris” de Yōko Ogawa

Cum am ajuns să citesc această carte? Am citit „Profesorul și menajeră” și mi-a plăcut foarte mult, acest lucru determinându-mă să caut și alte romane semnate de aceeași autoare. O lansarea a romanului „Poliția memoriei“ de Yōko Ogawa care a avut loc pe site-ul Humanitas mi-a adus în atenție alt roman, abia tradus la noi de Raluca Nicolae. Urmărind-o, am hotărât să cumpăr și celelalte titluri apărute pe piața românească și așa am ajuns să caut „Hotel Iris” și „Înotând cu elefantul, în brațe cu pisica”, dar și „Suspine tandre”.

După căutări amănunțite, am descoperit că Hotel Iris este out of stock peste tot, așa că le-am cumpărat pe celelalte. Nu după multe zile, căutând în bibliotecă o carte pentru lecturile lui Luca, am avut imensa bucurie de a o găsi, așteptând cuminte să fie citită. Ceea ce a și urmat!

Am făcut cunoștință cu Mari, o fată de șaptesprezece ani, care lucrează în hotelul mamei sale care se află lângă mare. Nu veți găsi mai explicit locul unde se află hotelul și nici vreun reper după care să vă dați seama însă mi l-am putut imagina ca fiind într-o zonă de litoral frecventată de turiști cu precădere în sezonul estival.

Un vapor face legătura dintre locul unde este situat hotelul și o insulă mică, acolo unde trăiesc doar o mână de oameni.

Pe această insulă locuiește un bărbat în vârstă, ocupația lui fiind aceea de traducător din limba rusă. Este un bărbat retras, mereu elegant, despre care lumea vorbește că și-ar fi ucis soția.

Mari este obligată de mama sa, o persoană egoistă, să lucreze cu normă întreagă la hotel, după ce ceilalți membri ai familiei au dispărut. Astfel, copila stă la recepție, face curat în camere după plecarea turiștilor, pregătește micul dejun și tot ce este necesar pentru buna funcționare a lui.

Într-o seară, fata asistă la o discuție aprinsă între acest bărbat și o prostituată, iar remarca lui are un impact major asupra ei, atrăgând-o, poate din curiozitate ori din plictiseală față de viața pe care trebuie s-o trăiască cu mama ei la hotel.

Țipetele femeii, răgușite și întretăiate de lacrimi, s-au stins într-un amestec de suspine, salivă și tuse.
Din încăpere au continuat să zboare fără milă un umeraș, un sutien mototolit, celălalt pantof cu toc și poșeta. Poșeta -sa deschis și tot conținutul i s-a împrăștiat pe jos. Femeia a dat să fugă pe scări, dar, din cauza agitației sau poate a gleznei scrântite, nu reușea să se țină pe picioare.
– Ce e cu gălăgia asta? Potoliți-vă!
– Faceți liniște! Nu se poate dormi!

Urcând scările, mama a trecut pe lângă femeia care cobora în goană fără să-și fi încheiat măcar nasturii de la bluză.
Sânul dezvelit îi sălta, iar un client a fluierat.
– Hei, tu! N-ai de gând să plătești? Vrei să profiți de vânzoleală și să te furișezi?
Prima grijă a mamei erau banii. Femeia a deschis ușa de la intrare fără să se sinchisească. În acel moment s-a auzit o voce.
– Taci, târfă!
Vocea bărbatului a săgetat printre noi. Zarva a încetat. Era o voce puternică și pătrunzătoare, dar în ea nu se simțea iritare sau furie. Din contra, avea o notă discretă. Îți dădea iluzia că un violoncel sau un corn cântase preț de o clipă.
M-am întors și l-am văzut pe palier. Era trecut de vârsta mijlocie, poate chiar în pragul bătrâneții. Purta o cămașă albă călcată, pantalon maro închis și ținea în mână un sacou din același material. În contrast cu femeia atât de răvășită, el nu era transpirat și nici nu răsufla agitat. Nu părea nici stânjenit. Doar câteva șuvițe de păr îi cădeau în dezordine pe frunte.
M-am gândit atunci că nu mai auzisem niciodată un ordin rostit cu un glas atât de frumos. Era calm, impozant, ferm. Până și cuvântul „târfă” sunase fermecător. (pagina 8)

Fiecare personaj este foarte bine conturat, și a jucat un rol esențial în poveste.
Caracterul traducătorului a fost deosebit de interesant. Când Mari devine atrasă de el, este clar că se simte inconfortabil, iar comportamentul lui pe continent sugerează un om nesigur și timid. Nu același lucru se petrece atunci când el ajunge acasă, devenind furios și violent, folosindu-se de Mari pentru a-și împlini cele mai sălbatice fantezii. Nu aflăm despre povestea lui de dinainte de a o întâlni pe Mari decât foarte puțin, atunci când apare în scenă nepotul.

Scenele în care este descrisă interacțiunea sexuală dintre cei doi sunt destul de inconfortabil de citit, poate pentru că sunt povestite din punctul de vedere al lui Mari. Dacă după prima întâlnire ce a părut a fi neconsensuală, violența comisă de traducător mai apoi este privită de Mari cu un soi de plăcere.

Cred că autoarea a dorit să conteste percepțiile „normale” despre sex, unul dintre o fată atât de mică și un bărbat ajuns la senectute și plăcerea pe care o poate avea o tânără față de atitudinea brutală a unui bărbat cu mult mai în vârstă.

Mari a fost ținută toată viața ei ca într-o colivie de către mama ei iar tocmai pe sexualitatea copilei s-a pus accentul, ținând cont că este un subiect delicat și atât de respins, acela al plăcerii feminine. Poate faptul că fata este minoră reprezintă un aspect ce poate da de gândit, și faptul că traducătorul este un pedofil.
Gândul fuge instantaneu la Lolita lui Nabokov, deoarece sunt două cărți care au subiecte similare într-o oarecare măsură în temele lor de iubire obsesivă.

Nu știu cum anume veți percepe această carte însă poate reprezenta o experiență. Cum anume va fi ea, la asta nu sunt eu în măsură să răspund! Spor la citit!

Lasă un răspuns

%d