machetedidactice.com

Jumi-juma la Balcic

Așa a fost ziua de astăzi, 5 iulie 2021 la Balcic.
De dimineață ne-am răsfățat la malul mării, acolo unde apa era rece, dar fără crabii și meduzele din ziua anterioară. Mersul prin apă solicită picioarele foarte tare drept pentru care nu ne-am dat în lături de a face câteva mii de pași în aceste condiții. Noroc cu tehnologia asta de știm exact de câte ori respirăm, când suntem emoționați ori când trebuie să ne ridicăm pentru că zacem de prea mult timp.
Erau nori de atunci, dar nu ne-am gândit la ce urma să vină pentru că oricum nu puteam interveni nicicum.
„Cabinetul albastru” al Simonei Preda se afla în rucsacul meu pentru că nu aveam cum să nu-l citesc chiar aici, în apropierea castelului Reginei Maria. Există niște fire nevăzute care în conștiința mea alătură aceste lucruri, drept pentru care le-am făcut cunoștință și eu că poate o mai fi fost făcut acest exercițiu și înaintea mea de către persoane necunoscute mie.

Reveniți la piscina hotelului, am privit la galopul de sănătate predat de copiii ucraineni, cei care veniți într-un fel de tabără, cred, au făcut tot soiul de exchibiții în apă. Unii ar spune că a fost prea multă gălăgie însă eu sunt de altă părere, modul lor de a se bucura fiind provocator și pentru privitor. Am putut urmări o sumedenie de tipologii și comportamente umane ceea ce este fascinant. Copiii, atunci când nu sunt alături de părinți, au moduri de manifestare diferite, iar aici, numai cu însoțitorii lor (care fie vorba între noi nu i-am prea văzut) situația a stat altfel.

După masa de prânz și odihna care numai aici are loc, am revenit la piscină, la ora șaisprezece trecute. Soare a mai fost puțin după care s-a schimbat situația. Înainte de a se petrece acest lucru m-am bucurat de florile care s-au hotărât să-și etaleze nuanțele. Pe lângă ele este o invazie de buburuze și o sumedenie de țânțari enervanți și sâcâitori care lasă în urma lor adevărate modele în relief pe piele.

La prima vedere s-ar putea crede că și sufletul a fost aidoma cerului, dar nu a fost așa. Exista o pace domestică, o stare de bine simplă, lipsita de zorzoane și străluciri.

Și privind mai atent cerul nu aveai cum rata J-ul apărut. Gândul a fugit la joc ori poate la jar. Se putea țese o poveste în care cuvintele să descrie starea în care te afli.
Pe măsură ce trece timpul înțelegi de ce puține lucruri ai nevoie pentru a fi împăcat cu tine. Necazul e, că în marea majoritate a cazurilor, acestea se află prea târziu pentru a mai schimba ceva. Și poate ai reuși dacă nu te-ar ajunge poveștile deja trăite în care nu mai poți interveni și în care ai mai creat și personaje noi.
Înainte de cină a început ploaia care nu s-a oprit nici acum când scriu aceste rânduri. Este ora nouă. Prognoza nu arată prea bine pentru ziua de mâine, dar nu-mi rămâne decât să aștept să văd ce va urma. Am mai stat o dată, tot pe litoralul bulgăresc, blocată într-un hotel câteva zile din cauza unei furtuni pe mare care a lăsat prăpăd în urma ei. Dacă atunci am reușit, poate ne iese și de data asta. Dau de știre.

Lasă un răspuns

%d