În vacanță nu ar trebui să vorbim despre nimic altceva decât despre odihnă pentru că despre asta este vorba, teoretic. Practic lucrurile stau diferit pentru că sunt niște variabile la care nu poți interveni. Dacă e să țină doar de mine nu ar exista nici o problemă, pe mine nereușind a mă enerva nimic. Dacă am un minim necesar e în regulă. Însă nu am mai mers singură în vacanță de când au apărut copiii și s-au adunat douăzeci și șase de ani, deci jumătate din viața mea.
M-a iubit Dumnezeu și am avut parte de vacanțe frumoase, tihnite, lipsite de incidente majore din care am rămas cu amintiri de neprețuit.
Revenind la această vacanță, ea este în parametri adică totul se desfășoară într-un mod nederanjabil. Mie îmi place soarele, apa, plaja și-mi încarc bateriile de la ele, dar chiar și dacă mai plouă ori soarele stă mai mult în nori compensez cum pot imaginându-mi stări în care sunt ok, confortabil.
Ziua de astăzi a fost una cu multă ploaie, dar și cu reprize de soare strălucitor pe care aseară nu-l revedeam pe prognozele meteorologice. De unde se vede treaba că nu te poți baza exclusiv pe ce spun ei.
După masa de dimineață, printre picături de ploaie, am plecat spre Grădina Botanică. Nu se mai poate vizita fără a merge și la Castelul Reginei Maria nu că am fi dorit noi asta, dar la casa de bilete erau doi compatrioți care asta-și doreau; doar la castel.
Noi am intrat, din nou, în tărâmul de vis al acestei grădini pe care ca s-o înțelegeți, trebuie s-o vizitați. Merită fiecare bănuț pentru că veți ieși mult mai bogați. Am plătit, doi adulți și un copil, 35 de leva per total grădină+castel.
La Castel am vizitat locuri pe care până acum nu le-am văzut în ciuda faptului că l-am vizitat de câteva ori, așadar bucuria a fost și mai mare. Pe tot parcursul vizitei noastre am avut mici reprize de picături, nefiind cazul să ne adăpostim.
Odată cu noi a intrat la castel un grup de studente la artă, toate cu arsenalul specific activității lor. Mi-a plăcut să le urmăresc cum lucrează așa cum mi-ar fi plăcut să fiu și eu talentată la pictură.
Am zăbovit vreme îndelungată acolo, ajungând la hotel tocmai când ploaia își făcea de cap. A urmat ritualul obișnuit pentru ca la ora șaisprezece să coborâm la piscină, fiind un soare ademenitor. A ținut cam nouăzeci de minute până a fost răzbit de norii veniți în haită, dar noi am apucat să ne luăm doza de energie necesară.
A mai urmat o repriză de ploaie după care eu am plecat pe malul mării. Și nu am fost singură ci alături de Răzvan, cel care a avut răgazul necesar de a face o plimbare pe promenadă. Și a avut ce să vadă și audă, fericirea mea fiind majoră. Și uite cum am reușit să închei o zi minunată, într-un mare fel.
Abia aștept să văd ce ne rezervă ziua ce vine.