machetedidactice.com

Emoții cum n-am mai trăit de mult

Am așteptat reîntâlnirea cu Marea Neagră de la Balcic aproape doi ani. Anul trecut, din cauza pandemiei, am anulat rezervarea pe care o aveam făcută. Și nu am făcut bine pentru că s-a simțit până la vârful firului de păr că nu ne-au mângâiat valurile mării și nu am inspirat din plin aerul special.

Atunci când am ajuns am avut o senzație stranie, ca atunci când reîntâlnești un om pe care l-ai iubit cândva foarte mult și cu care ai păstrat o legătură specială. Am fost întâmpinați de gazda noastră care s-a bucurat din tot sufletul că ne-a văzut și spun asta pentru că așa au vorbit gesturile pe care le-a făcut.

Stațiunea este goală, nu am văzut niciodată parcarea în care doar o singură mașină se odihnea și am înțeles că situația nu stă chiar așa de bine, nefăcându-se rezervări din timp. Se întâmplă acest lucru cu trei-patru zile înainte nu mai este așa cum era înainte de molimă. Patroana speră ca situația să se remedieze însă optimismul ei este moderat. Nu are nici personal atât cât ar trebui iar ea este văzută mereu peste tot, coordonând lucrurile.

Am primit același apartament și am ocupat același loc în parcare, totul fiind foarte familiar, sentimentul de acasă fiind extrem de pregnant.

În stațiune se văd amenajări noi, promenada fiind primenită, la fel și unele aspecte de la hotelurile ce se înșiră pe malul mării. E păcat că nu există plajă de nisip, apa fiind curată, chiar dacă plină de crabi și meduze albastre. A apărut și o bibliotecă pe promenadă, din păcate noi neavând acces la ea, toate cărțile fiind scrise cu litere chirilice. Dar face bine privirii.

Multă verdeață, smochini la tot pasul, pescăruși zgomotoși o atmosferă de poveste.

Sănătoși să fim să ne putem bucura de tot ce ne înconjoară!

Lasă un răspuns

%d