În zilele în care am activitate solicitantă, adică devoratoare de energie, mă relaxez lucrând la machete pe care trebuie să le trimit în lume pentru că sunt dorite. Nu-mi aduc aminte de vreo machetă la care să fi lucrat în silă, chiar dacă solicitantul a fost unul care a avut multe nehotărâri, schimbări, ori mai știu ce se poate ivi în acest curs al discuțiilor.
Ca peste tot, am parte de colaborări în care totul se leagă firesc, lin, într-un fel ce pare a fi stabilit dinainte de a porni discuția și am momente în care de la început există o tensiune pe care eu nu mi-o pot explica și care nu pornește de la mine pentru că nu eu inițiez dialogul. În cazurile acestea mi-aș dori să nu fiu atât de implicată, detaliile abundând chiar dacă simt că asta nu ajută, dar tot eu cred că fără ele lucrurile nu ar fi complete. Aceste detalii ajung în profunzime pentru că mie-mi place să fiu transparentă și să pun totul la vedere însă chiar și așa sunt momente când ceva nu se leagă. Am avut situații în care a trebuit să fac două-trei machete până să iasă una, asta pentru că ceva nu corespundea. Pe unele am reușit să le duc la bun sfârșit, pe altele, nu!
Pasiunea mea rămâne la aceleași cote așa că voi continua să fac ce-mi place, sănătoasă de-aș fi! Și dacă vă sunt de ajutor, nu ezitați să-mi dați de știre, cine știe ce activități strașnice putem îmbrăca.
