Într-una dintre întâlnirile mele cu copiii am adus în atenția lor un subiect despre care doreau să afle mai multe amănunte și la care făcuseră referiri în repetate rânduri. Și atunci când am fost solicitată să dezvolt unul ori altul dintre subiecte nu m-am dat în lături însă era clar că doreau o activitate numai despre asta. Și pentru că totul cere documentare și pregătire, am făcut asta și i-am provocat la o altă sesiune de bucurie, învățare și meștereală.
Mi-am făcut un plan de bătaie și am pregătit materialele necesare atât pentru mine și cât pentru fiecare copil în parte.
În prima etapă i-am provocat să facem o trecere în revistă a mai multor viețuitoare grupându-le pe categorii. Aici au avut de decupat și lipit la locul potrivit imagini ale unor vietăți, așa încadrându-le în grupa potrivită. Am sortat peștii de moluște, insectele de păsări, viviparele de ovipare (am specificat și explicat ce înseamnă vivipar – care dă naștere la pui vii (complet dezvoltați în organismul matern) și ovipar – care se înmulțește, se reproduce prin ouă), vertebrate de nevertebrate, mamifere de păsări, nocturne față de diurne.
Sunt de neratat discuțiile pe care le provoacă subiectele de care sunt interesați. Am observat că are o mare importanță și modul lor de prezentare, materialele care le „îmbracă” și nu în ultimul rând starea mea. Am avut întâlniri care au debutat într-o stare apatică în ceea ce-i privește însă entuziasmul și implicarea mea a schimbat starea pe parcurs. Nu știu dacă aș avea același elan dacă aș lucra zi de zi, poate că el ar varia ca intensitate, dar faptul că asta nu se petrece zilnic face ca lucrurile să stea diferit. Eu n-am ajuns la starea de saturație și la lehamite, încă, totul fiind făcut cu bucurie și pasiune autentică.
Revenind la activitatea de astăzi, următoarea etapă a fost aceea în care am vorbit despre viețuitoare marine, aici alegând să aprofundăm rechinul. Și am început cu noțiuni generale pe care școlarii le-au scris pe o fișă anume, ca să fie mai interesant și tentant.
Rechinul este un pește cu schelet cartilaginos, cu corp hidrodinamic. Există peste 300 de specii de rechin multe dintre ele trăind în ape sărate însă existând și o specie care trăiește și în ape dulci. Rechinul taur se numește el. Au intrat în scenă și rudele rechinului precum și informații despre modul lor de înmulțire. Aici au aflat că rechinii sunt specii OVIPAR dar există specii VIVIPARE. De asemenea, au aflat că pielea rechinilor este aspră ca hârtia de glaspapir, că văzul nu are de a face cu culorile ci mai degrabă cu contrastul dintre pradă și fondul pe care se proiectează. Rechinii au capacități senzoriale aparte cu ar fi perceperea câmpurilor electromagnetice. Fișa folosită am luat-o de pe site-ul teacherspayteachers și am adaptat-o nevoilor mele.
Atunci când am trecut mai departe, pentru a fi mai incitant, am făcut o machetă care reprezenta un rechin secționat iar copiii au avut de stabilit și etichetat organele lui. Fiecare a avut propria lui fișă pe care a completat-o și luat-o acasă alături de celelalte materiale folosite.
După ce toate au fost analizate și marcate am vorbit despre galeophobie, așa fiind denumită frica de rechini. Le-am dat o fișă pe care eu au putut lucra 3 minute. Astfel de provocări le sunt pe plac iar eu nu le pot ocoli știind asta.
La secțiunea îndemânare, nu mă așteptam ca activitatea aleasă să aibă un așa succes, ceea ce m-a bucurat profund. String art – asta am oferit copiilor ca provocare. Am pregătit tiparul unui rechin
pe care, evident, l-am lucrat mai întâi eu acasă pentru a vedea ce și cum se petrece. Odată rezultatul avut, am hotărât că merită să încerc chiar dacă îndoielile nu m-au ocolit. A pregătit pentru fiecare cele necesare și în momentul când le-au văzut, lumina de pe fața lor mi-a certificat inspirația alegerii făcute.
Eu am folosit polistiren extrudat că este mai solid, cuie de 4 cm și fire de lână de diferite culori. Am rugat copiii să aleagă ce culoare doresc, nu era neapărat nevoie ca peștele să fie gri ori negru.
Pe final ne-am distrat încercând să hrănim rechinul care flămânzise de atâta așteptare.
Și uite așa am mai adunat o după amiază deosebită care vine să completeze mănunchiul de activități de care ne reamintim cu mare plăcere și multe detalii. Ăsta-i câștigul adevărat!
