machetedidactice.com

Pasiunea, păsările, iarna și profesorul de franceză

Vremea este capricioasă și nu doar ea. Problemele multe, diferite. Unele cer rezolvare urgentă, altele pot să aștepte. Nu doar vremea este capricioasă ci și vremurile, poate mai imprevizibile ca niciodată, mă refer la viața pe care am parcurs-o eu, nu alții.
Și da!, pandemia asta a răscolit totul până în cele mai ascunse cotloane, poate pentru că nu erau destule provocări la care să găsim rezolvări. Pentru unii a fost și este mai bine, pentru alții este un dezastru.
Viața merge mai departe așa cum e firesc. Fiecare gestionează după abilitățile pe care le are, după cum aleg să se poziționeze și după drumul pe care se așază în speranța că norocul și astrele se vor întâlni, alinia, vibra.
Până la decizia finală, mai meșteresc ceva. Sunt fericită că nu m-a părăsit pasiunea și dragul. Indiferent ce meșteresc o fac cu o plăcere pe care mulți nu o pot pricepe. Îmi dau toată silința și experimentez senzații nemaiîntâlnite.
Caut texturi noi asociind diverse materiale. Îmbin culorile cum îmi spune sufletul și starea în care mă aflu. Până nu iese așa cum e în mintea mea nu mă dau bătută și sper ca și cel căruia îi este destinat lucrarea să vibreze la unison cu mine.
De multe ori îmi iese, alteori trebuie să caut și să tot caut. Nu mă plictisesc pentru că-mi place. Cu adevărat!Ce-am mai meșterit? Iată!

 

De fiecare dată când este vorba de păsări îmi aduc aminte de profesorul meu de limba franceză din generală și de o poezie pe care atunci am aflat-o. Și dacă n-am uitat-o preț de peste 40 de ani înseamnă că a fost un profesor super, domnul Raul Feldman. E scrisă de Jacques Prevert și se numește „Ca să pictezi o pasăre”.

Pictează mai întâi o colivie
cu ușa deschisă
pictează apoi
ceva frumos
ceva simplu
ceva util
pentru pasăre
Pune apoi tabloul pe un copac
într-o grădină
într-o pădure
sau pădurice
Ascunde-te-n tufiș
fără nici o vorbă
fără să te miști…
Câteodată pasărea vine repede
dar e posibil să treacă ani
până se va decide
Nu te descuraja
așteaptă
așteaptă ani la rând de-i necesar
cât de încet sau cât de repede veni-va pasărea
n-are nici o legătură
cu reușita tabloului
Când pasărea sosește
dacă sosește
păstrează tăcere adâncă
așteaptă ca pasărea să intre în colivie
și când a intrat
închide-ncetișor ușiţa cu pensula
apoi
șterge una câte una gratiile
având grijă să nu atingi aripile păsării
Pictează apoi copacul
alegând cea mai frumoasă creangă
pentru pasăre
Pictează frunzișul verde și vântul proaspăt
pulberea solară
foșnetul animalelor de iarbă-n căldura verii
și-apoi așteaptă ca pasărea să vrea să cânte
dacă pasărea nu cântă
e un semn rău
semn că tabloul e rău
dar de cântă – e semn bun
semn că poți să-l semnezi
Atunci smulge-ncetișor
una din penele păsării
și scrie-ți numele-n colțul tabloului…

Lasă un răspuns

%d