Când tăpșanul și-a reintrat deplin în drepturi

Acum pot spune că s-a terminat această etapă. Cea a ciclului gimnazial, atunci când pe final a existat celebra Evaluare. Anul acesta a fost unul atipic, pentru că molima care s-a abătut asupra noastră a schimbat regulile jocului, chiar dacă nu pare așa.
S-a terminat cu bine, adică copilul a intrat acolo unde și-a dorit, cu toate că a oscilat între chimie-biologie și informatică, dar anumite detalii au făcut diferența.
Ar fi intrat și la chimie-biologie, dar fiind a două pe lista de opțiuni nu a mai fost posibil.

Colegiul este unul bun, cel mai bun  din urbe, cu renume și tot ce-i trebuie, dar eu îmi doresc să aibă parte de dascăli la care componenta umană, de relaționare să primeze. Poate nu neapărat să fie ași în materiile pe care le predau, dar să fie oameni, empatici, răbdători și înțelegători. Vom vedea ce îi vor hărăzi sorții în august, atunci când vom ști exact la ce clasă este.

Până atunci avem răgazul să ne tragem sufletul după o jumătate de an cum nu credeam a avea parte. A fost foarte solicitant, greu și am avut parte de mari momente de incertitudine. Pentru că pandemia asta a scos la iveală lucruri pe care nimeni nu dorea a le privi în toată goliciunea și găunoșenia lor. Da, știu, vor fi multe persoane care vor considera că nu am dreptate, dar eu știu cum s-au desfășurat lucrurile real, fără cosmetizări și presupuneri, pentru că timp de trei luni de zile cât a fost sistată școala cea pe care o știam, cea care a venit să o înlocuiască nu era pregătită. De ar fi posibil ca la început de nou an școlar, acela în care deja copilul va fi licean, lucrurile să se prezinte diferită, ar fi minunat. Nici acest lucru nu avem de unde-l ști, ci doar presupune.

Pentru că plecarea de pe 17 iulie, atunci când avem bilete rezervate către Londra nu mai este posibilă din pricina situației cu care ne confruntăm, am revenit, cu mai multă plăcere (dacă asta poate fi posibil) la tăpșanul lecturilor noastre de vară și nu numai a lor și după care tânjeam într-un mare fel. Și aici nu mai este așa cum știam, pentru că vremea extrem de capricioasă a determinat o schimbare de comportament a albinelor, cele care au devenit extrem de iritate și pentru că seceta urmată de o cantitate foarte de mare de apă a pus plantele într-o dilemă, aceea de a nu mai reacționa într-un mod previzibil.

Levănțica este plină de albine care îi tot iau pulsul, pardon!, nectarul

zmeurul este plin  de rod, dar fructele nu mai au aceeași aromă pe care o știam

florile sunt mai colorate și mândre ca-n alți ani

   

Ori, în așa cadru și lectura se desfășoară diferit. Și ce dor îmi era!

   

Hamacul este pregătit și așteaptă să îmbrățișeze pe cel care va dori să se odihnească în el.

E liniște, nu este nimeni, atmosfera e de vis, ce ți-ai mai putea dori? Sănătate, doar atât! Să vă fie vara așa cum doriți, sperați, visați!

Lasă un răspuns

2 gânduri despre “Când tăpșanul și-a reintrat deplin în drepturi”

error: Content is protected !!
%d blogeri au apreciat: