Iaca! Am trăit și palindromul

Un palindrom este un cuvânt sau un grup de cuvinte care, citite de la stânga la dreapta sună la fel ca atunci când sunt citite de la dreapta la stânga. Iar asta este valabil şi în cazul datelor calendaristice. Iar 2 februarie 2020 este prima astfel de zi din ultimele nouă secole. 02.02.2020 este prima şi singura dată când aceste condiţii se vor îndeplini în timpul vieţii noastre. Mai ales că aceste condiţii se îndeplinesc astăzi indiferent de tipul în care notăm datele în calendar, potrivit celor de la disrn.com. Astfel, 2 februarie este un palindrom şi pentru cei care scriu ziua mai întâi, cât şi pentru cei care scriu mai întâi luna (precum în Statele Unite). Palindromul de opt cifre precedent a fost acum 909 ani, pe 11 noiembrie 1111. Următorul va avea loc pe 12 decembrie 2021, peste 101 ani. Apoi vor mai trece încă 909 ani până la următorul palindrom de 8 cifre, pe 3 martie 3030 După anul 3030, oamenii vor trebui să aştepte încă 1010 ani, până pe 4 aprilie 4040, pentru a avea parte de o asemnea ocazie rară.(sursa: libertatea.ro)

Cam așa stă treaba cu informația zilei, zi atât de specială pe care am parcurs-o la fel ca pe multe altele din existența mea. Poate ar fi mai bine să spun că nu a diferit foarte tare de alte duminici. Poate faptul că suntem cam destabilizați pentru că, toate datele duc spre o răceală (aș vrea să fie așa), viroză ori ce-o mai fi. Deocamdată, de câteva zile avem, eu și Luca, gâtul inflamat, de astăzi au apărut și secrețiile nazale, muci pe numele de scenă, strănutăm des iar la mine e și o laringită. Nu este încă febră, tuse ori dureri musculare. Dar nu-i în ordine pentru că e o stare de apatie și de oboseală.
Astăzi, după prânz, Luca a stat în pat, învelit cu o pătură că-l luase frigul și a moțăit. Am citit pentru că suntem încântați de cartea pe care o parcurgem și despre care voi povesti după ce o vom termina.

Afară, un soare de zile mari și un cer de la care nu merita să-ți mai iei ochii. Cald, peste 10 grade, o forfotă între păsăretul prezent și o nebunie pentru plante. Am observat că liliacul are mugurii gata-gata să spargă și mi-ar părea rău să fure startul și să-l prindă cu garda jos vreun îngheț rătăcit.

Cum spuneam, nu am ieșit deloc din casă și am „meșterit” la niște fișe de care am nevoie la un atelier pe care urmează să-l fac alături de niște școlărei. E un proces migălos care necesită multă căutare pentru ca rezultatul final să fie cât mai potrivit. Am și meteahna asta de a mi le face singură, considerând să sunt mai pe sufletul meu, cu toate că am găsit de-a lungul timpului multe materiale speciale pe care le-am dat mai departe. Așa că duminicile, în general, sunt alocate acestui tip de muncă.

Dar ieri am reușit să ies și să fac o plimbare mai lungă, pentru că vremea a fost la fel de frumoasă și caldă, cum rar am mai întâlnit în luna februarie. A fost bine că orașul era aproape pustiu, așa gândurile putând zburda în voie fără a fi întrerupte de nimeni și nimic.

Precum se vede din instaneele făcute m-a prins seara, însă am avut regretul de a nu putea imortaliza cerul mai bine pentru că nu eram într-un spațiu deschis care să-mi permită acest lucru. Le-am pus la păstrare în sertarul care are eticheta pe el: „cerul vieții mele” alături de muuulte altele despre care știu aproape toate amănuntele.

Să ne fie bine și să parcurgem o săptămână cu sănătate! Restul le mai rezolvăm.

Lasă un răspuns

error: Content is protected !!
%d blogeri au apreciat: