Congresul de la Viena și clima continentului asiatic s-au spionat reciproc

La prima vedere nu au nimic în comun, dar pentru noi, spun noi că-s și eu prin preajma școlărelului de clasa a VII-a, ele vin una după alta pentru că luni este ziua în care sunt puse ambele materii, dealtfel singurele ore din săptămână.
Din cauza faptului că ele au la catedră același profesor, ar fi fost bine că să fie ținute în zile diferite, numai că așa a fost orarul pe anul acesta.
E greu cu ele pentru că nu-i prea sunt la suflet, peripețiile prin care a trecut din pricina lor adăugând o treaptă la pragul deja existent. Încerc, din răsputeri, căutând materiale și abordări diferite, să-l atrag pentru că știu că mai târziu eu voi fi cea căreia i se va reproșa că nu a insistat.
E drept că și mie îmi place să revin la aceste noțiuni pentru că multe dintre ele se uită, dar și pentru că în sufletul meu sunt un școlar care se bucură de această perioadă cu alți ochi.

Și a dorit să înceapă cu geografia, aici continuând aprofundarea continentului asiatic. S-a ajuns la climă, iar în caiet era scris mult, un rezumat a ceea ce era în carte. A citit ce era acolo pentru ca pe urmă să mergem la carte, unde sunt date noțiunile generale, hărți, dar sunt și întrebări care te fac curios în a căuta și alte surse.
Nu pricep de ce le tot dă să facă hărți, pentru că o hartă nu ai cum o desena tu, fiind foarte greu, ci ea trebuie copiată. În acest sens, am optat pentru a le printa fiind necesare la completarea unui portofoliu. Mă rog, nu e primul lucru pe care nu-l pricep. 🙁

Pentru că una din întrebările existente în carte era despre brize și foehn, mi-am adus aminte de Manualele Castorilor Juniori, niște cărțulii apărute la Editura Egmond, pe care le-am achiziționat la începutul anilor 200, și pe care mult le-a mai îndrăgit Răzvan. Și cu Luca am lucrat din ele, iar acum n-am putut pierde prilejul, cu atât mai mult cu cât mi-am adus aminte că pot fi de folos.

 

Am vorbit despre Roza Vânturilor, vânturi și intensitatea lor, dar și despre trucuri și poante. Nu a omis nici să specifice care este diferența dintre alizeu și muson.

Alizeul este vântul care suflă regulat, în tot cursul anului, de la tropice la ecuator, în emisfera nordică, de la NE către SV, iar, în cea sudică, de la SV către NV iar musonul este vântul periodic stabil, caracteristic pentru părțile sudice ale Asiei, care bate șase luni dinspre continent spre ocean (iarna) și șase luni dinspre ocean spre continent (vara).

Cam asta a fost la geografie.

După ce am luat prânzul, am trecut la istorie. O lecție foarte frumoasă despre Congresul de la Viena și Sfânta Alianță. Și aici s-a mers pe aceeași rețetă, adică el a citit din caiet, ceea ce s-a predat la oră, după care am trecut la manual. Acolo, am căutat ce anume înseamnă fiecare cuvânt care era la secțiunea Cuvinte cheie. Pentru asta s-a apelat la dicționar.

Am mai citit și ce scria în carte și a răspuns la întrebările de la secțiunea Cunoștințe dobândite.

Pe pagina unde este cercetează și răspunde iată ce se află, asta ca să vă faceți o idee cam cum stă treaba. Ah! și cartea așa a primit-o de la școală, nu a mâzgâlit-o Luca.

La istorie am apelat la un atlas pentru copii, acolo unde sunt informații despre oameni, epoci, națiuni.

Ne-a fost de ajutor și atunci când a fost lecția despre Revoluția industrială.

Și uite cum, într-o după-amiază de duminică, ni s-au alungit ochii citind despre Congresul de la Viena și Sfânta Alianță.
Pe la voi cum este atunci când vine vorba de aceste materii? Mai ușor?

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: