Machete didactice – De la diafilme la banane ronțăite în poala colegului

Adevărul e că suntem depășiți de situație. Nu putem să ne creștem copiii ca acum 30 de ani. Am fi și ipocriți. Copiii fac ce văd la noi. Dacă noi stăm toată ziua cu nasul în laptop și în telefon, dacă pentru majoritatea dintre noi televizorul este cam singura modalitate de relaxare la finalul unei zile de muncă, e ridicol să ne creștem copiii cu diafilme.
(Florin Negruțiu – Republica)

Nu au trecut decât câteva zile de când am parcurs articolul semnat de Florin Negruțiu în ziarul pe care-l citesc cu plăcere, Republica.
Și atunci am avut un sentiment ciudat pentru că mă gândeam la modul pe care l-am ales pentru a-mi crește copiii și care, se pare, e considerat a fi ridicol. Parcă mă și vedem cu câtă bucurie am făcut acele activități și ce timp minunat și de calitate – spun eu – am petrecut alături de ei. Nu regret alegerea făcută însă nu am cum să fiu ocolită de întrebările ce vin din alte părți. Știu, tot eu mi-am spus că nu contează ce spun ceilalți și că știu cum și ce e mai bine pentru băieții mei.
Dar de dimineață, când am deschis internetul, prima imagine care m-a întâmpinat a fost aceea a copiilor, pentru că asta sunt în ciuda a ce cred ei) care au petrecut la Balul Bobocilor, la un club din Cluj.
Am citit și comentariile dar și alte păreri emise de unii și alții.
Sinceră să fiu m-au întristat peste măsură și prima întrebare pe care mi-am pus-o a fost:

Câte fete au protestat la proba cu pricina, având în vedere că pregătirea și repetițiile acestor manifestări durează zile bune?
Câți băieți au refuzat să facă parte din acest scenariu grotesc ce nu cuprinde nimic ce poate fi încadrat la divertisment?
Câți dezaxați au bălit privind imaginele cu copilele îngenunchiate?
Unde erau responsabilii adulți, aici mă refer la profesorii coordonatori, atunci când s-a discutat desfășurarea acestui eveniment? Cum au putut tolera așa ceva și care este justificarea lor?
Din nefericire… din nefericire nu au nici o justificare. Spectacolul ce răzbate din fotografiile apărute sunt de un grotesc imposibil de digerat. Și eu sunt mamă de băiat dar mama acelor fete, ele ce simt dacă eu simt așa?                                   

Revin la articolul domnului Negruțiu:

Copiii fac ce văd la noi.

Dar oare asta primează în exemplele pe care le dăm noi copiilor noștri? Totul este legat doar de sex și de goliciunea pe care o vedem la orice oră din zi și din noapte, peste tot? Iată imagini surprinse la începutul anului școlar. Considerați că e ok așa?

(sursa foto: facebook)

Asta înseamnă libertate? Renunțând la un elementar bun simț și la o conduită pe măsură?
Și atunci nu este pertinentă întrebarea celor care au de suferit pentru că adoptă o atitudine civilizată.

– Mama, poate am eu o problemă!

Vinovații în aceste cazuri sunt mai mulți dar pricipalul vinovat este familia, pentru că acolo se formează un copil. Vinovați mai sunt și dascălii, pentru că nu au puterea să intervină și să oprească asemenea derapaje. Sunt convinsă că peste ani, fetele îngenunchiate acum chipurile într-un și pentru un joc nostim, nu vor ști cum să șteargă aceste imagini. Dar, din păcate, odată aruncate în eter, acolo vor rămâne.

P.S. Cât despre inconstiența lor, hash tag-urile surprinse în imaginea foto spun totul: Felicitări! A FOST O NEBUNIE!

sursa foto: pinterest