După ce s-a încheiat perioada greacă, în paginile cărții de istorie de clasa a V-a au apărut dacii. Mai bine spus lumea traco – geto – dacă.
Dacă e să te iei după ultimele descoperiri se pare că multe dintre datele pe care le-am învățat noi despre începuturile noastre ca nație diferă.
Am cumpărat anul trecut o carte care ne-a mai luminat puțin în demersul nostru. Numele ei este Dacia Războaiele cu Romanii Volumul I Sarmizegetusa.
Dincolo de ilustrația neobișnuit de bogată (peste 190 de imagini color: ilustrații, artefacte, hărți, monumente), această carte vă propune a viziune proaspătă asupra istoriei conflictelor daco-romane de acum 2000 de ani, o istorie curățată pe cât posibil de balastul ideologic și naționalist. Am adunat și adaptat pentru publicul iubitor de istorie, dar neconectat la publicațiile științifice și academice, marea majoritate a rezultatelor cercetărilor, studiilor și descoperirilor arheologice mai vechi sau mai noi. Nu mi-am permis să speculez excesiv, în privința momentelor istorice neclare, însă am folosit, poate prea des, cuvinte precum „probabil” sau „poate”. Dar nici nu m-am ferit să sugerez unele posibilități, atunci când – rar – izvoarele istorice sau urmele arheologice au fost ceva mai generoase.
Există cititori care ar putea fi surprinși că unele afirmații sau momente istorice prezentate în carte nu corespund cu ceea ce știau din… filme, de la școală, din vechile cărți și reviste sau chiar din unele muzee. Sper ca tot ceea ce vor citi în această carte să fie puțin mai aproape de acel adevăr istoric pe care îl căutăm, teoretic, cu toții.
Radu Oltean
aprilie 2013
Așa că, am încercat, atât cât ne-au ținut puterile și mintea, să deslușim aceste noțiuni, deloc ușoare.
Tracii făceau parte dintre popoarele indo-europene. Aceștia au ocupat un teritoriu întins atât la nordul, cât și la sudul Dunării.
În antichitate, din rândul tracilor s-au desprins geto-dacii, așezați la nordul Dunării. Ei formau un popor iar pe litoralul Mării Negre au întemeiat orașele Tomis, Histria și Callatis.
De la greci, dacii au învățat să folosească roata olarului, moneda și scrierea cu alfabet grecesc.
Ocupațiile geto-dacilor au fost agricultura, păstoritul, meșteșugurile și comerțul. Organizați în triburi erau conduși de tarabostes, șefi politici și militari. Oamenii de rând erau cunoscuți cu numele de comati.
Geto-dacii erau un popor care avea o religie politeistă, zeul principal fiind Zalmoxis. În sanctuarele de la Sarmizegetusa Regia se reflectă religia lor, dar și unitatea lor de civilizație, deoarece ele aparțineau tuturor triburilor geto-dace.
Confruntările geto-dacilor cu romanii s-au desfășurat în timpul domniei regelui Decebal (87 – 106 d.H). În urma celor două războaie daco-romane (101-102 d.H; 105-106 d.H), statutul geto-dac a fost cucerit, cea mai mare parte a acestuia devenind provincie romană.
„Geții (dacii) pe care i-am învins erau cei mai valoroși războinici din lume, nu numai datorită tăriei trupului lor, dar și datorită doctrinei pe care o dețin de la slăvitul lor Zamolxis. Convinși că ei nu mor nicidecum, doar că își schimbă locul de ședere, ei sunt mai degrabă dispuși să înfrunte moartea decât alții călătoriile.”
Împăratul Traian, despre geto-daci („De bello dacico” – carte pierdută din care s-au păstrat citate în alte lucrări)
