Daaa, tot cu albina! Dacă sunt așa de multe feluri în care o poți reprezenta. Iar eu mă bucur de fiecare dată când am ocazia să mai meșteresc ceva nou.
Așadar, dezvoltăm sectorul cu albinele iar piesele de astăzi îmi sunt dragi. Și ele, cum să nu!
Nu știți că ultimele creații sunt cele mai deosebite? Cel puțin așa-i la mine. Asta pentru că pe măsură ce trece timpul și tot lucrezi, te perfecționezi. Ești mai îndemânoasă, iscoditoare, curajoasă.
Curajoasă să încerci ceva despre care odinioară nu credeai că se poate face, ceva despre care cei din jurul tău, sau mă rog, din breasla ta, susțineau că nu poate prinde contur ca produs finit.
Curajoasă când încerci să faci melanjuri de materiale care au texturi diferite.
Dar până nu încerci, o dată… de două ori… de câte ori e nevoie, nu ai cum da un verdict.
Am făcut un avizier al emoțiilor, la indicațiile doamnei care l-a solicitat, mulțumesc frumos Gianina, dar la care am „amestecat” materialele cum am crezut eu că e mai frumos. Atât din punct de vedere vizual cât și practic.
Pe o placă standard de polistiren am desenat, pictat, atașat după cum urmează:
trei chipuri de albine (fețe) una veselă, una tristă și una indiferentă.
Le-am diferențiat cromatic pentru a scoate mai bine în evidență acest lucru.
Buzunarele unde vor fi puse cartolinele cu acțiunile care te fac să te simți după cum arată fața albinei sunt făcute din fetru și pe acesta este atașată o bandă de mătase cu motive naționale românești.
Nu știu cât de tare vă puteți da seama după fotografiile făcute de mine pentru că, după spusele colaboratoarelor mele, în realitate arată mai bine. Eu sunt bucuroasă că este așa, pentru că surpriza-i mai mare. 🙂
Un alt element pe care-l realizez în premieră este acest șirag de litere confecționate din polistiren și apoi cusute, pentru a putea fi puse pe ușa grupei.
Poate veți crede că e ușor să coși polistirenul dar nu-i chiar așa. Încercați și veți observa de unde vine greutatea. 🙂 Pentru a arăta frumos pe ușă, am pus și niște distanțiere.
Nu știu dacă se observă, dar în „capul” fiecărei litere am atașat un cârlig, din acelea cu filet, pentru a putea trece șnururile. A fost modalitatea care s-a mulat cel mai bine, asta după ce am mai încercat câteva variante ce nu m-au satisfăcut.
O altă machetă care a întregit tema a fost aceea a prezenței alcătuită dintr-un stup și 20 de albine. Albinele au fost printate și laminate după care, de fiecare, s-a atașat câte un bețișor (scobitoare foarte subțire de bambus).
Acestea sunt ultimele piese intrate în portofoliul albinuțelor. El devine tot mai complex și mai frumos. Și asta mă bucură!
