Nici nu știu cum să încep.
Poate că o voi face la fel cum am mai făcut-o, dar trebuie să mărturisesc că tare-mi mai plac atelierele petrecute alături de copii.
De fiecare dată tot mai provocatoare. Ori poate o fi de vină vârsta mea la care se tot adaugă câte o zi, lună, an.
În funcție de câți ani are auditoriul, provocările sunt din cele mai diverse:
să reușești să-l ții pe scăunele câteva minute
să te faci auzit pentru a putea purta un dialog
să nu te apuce căscatul asta dacă vreunul cască cumva și, se știe, e molipsitor și lista poate continua.
Pregătirea pentru întâlnirea cu copiii este atent analizată, căutările pentru desfășurarea ei îndelungi și elaborate. Dacă aș avea o singură temă, mi-ar fi mai ușor, oarecum, dar pentru că tema diferă de fiecare dată, și materialele și planul de lucru se schimbă. A nu se înțelege că asta reprezintă pentru mine un disconfort pentru că nu-i așa nici pe departe. Este o plăcere și o provocare la care abia aștept să dau curs.
Nu pot să nu mă gândesc ce implică munca unui om de la catedră, ce aptitudini și determinare trebuie să aibă. E foarte greu, solicitant din toate punctele de vedere, epuizant, dar și dacă te implici recompensele șterg toate frământările. Ei bine, nu chiar pe toate. 😉
Am avut bucuria de a face alături de niște copii de clasa a III-a un atelier despre diferitele clase de animale, în acest sens primind de la doamna învățătoare două imagini și libertatea de a aborda subiectul cum cred eu că e mai atractiv pentru copii.
Precum bine se vede din imagini, subiect mai atractiv de atât nu știu dacă se putea și m-am tot gândit ce aș putea face în așa fel încât școlarii să aibă parte și de lucru individual, dar și în echipă. Mai multă joacă la nivelul acesta.
Am meșterit două machete cu ciclul de viață al amfibienilor și reptilelor, și am făcut mai multe fișe și cartoline pentru a le folosi.
Mi-am făcut un plan de bătaie iar ca să confecționez materialele mi-a luat câteva zile bune pentru că a trebuit să traduc, printez, laminez, decupez și nu e de trecut cu vederea faptul că urma să mă adresez unui număr de 24 de copii, deci materiale pentru fiecare în parte, necesare pentru munca individuală. Sursa materialelor a fost site-ul havefunteaching.com
Fișele pe care le vedeți mai jos sunt pentru muncă în grup, acolo unde copiii din fiecare echipă au fost invitați la tablă, unul dintre ei citea ce scria pe foaia A4, după care trebuiau să rezolve cerința. Pentru că am avut trei echipe, fiecare a putut ieși de două ori la tablă. Pe spatele cartolinelor am atașat bandă magnetică pentru a fi expuse.
Înainte ca echipa să vină la tablă, am făcut o prezentare mai detaliată asupra fiecărei clase de vietăți pe care am adus-o în atenția lor. Am început cu generalități, apoi am vorbit despre ciclul de viață, am specificat câteva particularități și le-am spus curiozități.
Sunt foarte interesante aceste discuții pentru că cei mici dau exemple personale, adică din ceea ce au trăit ei. Părinții nu știu dacă observă că cei mici sunt atenți la tot soiul de detalii pe care le văd în deplasările făcute împreună. Am aflat de panouri pe care erau diferite informații, de garduri de pe nu știu țărm al mării după care erau ouă de broaște țestoase ce nu trebuiau deranjate, ori de multe alte detalii mărunte, ori care așa par la prima vedere.
Am desenat, cum m-am priceput, o insectă al cărui corp este alcătuit din trei părți: cap, torace, abdomen. Am desenat și picioarele, câte 3 de fiecare parte a toracelui. Lângă ea, am desenat un păianjen care are corpul alcătuit din două părți și care are 8 picioare. Deasemenea am subliniat că paianjenii fac parte dintr-o clasă numită arahnide.
Copiii sunt extrem de încântați și dornici să afle tot soiul de informații care se asimilează mai ușor dacă sunt și ilustrate. Spuneam că am pregătit școlarilor și fișe individuale, acolo unde am propus niște exerciții de limba română, la cinci dintre clasele discutate, provocându-i să pună în ordine alfabetică niște cuvinte, care reprezentau nume ale unor vietăți ce făceau parte din clasa respectivă.
Fișa această individuală venea ca o completare după munca în grup. E un exercițiu pe care mulți îl consideră ușor, dar nu este așa. Încercați și veți vedea cum decurg lucrurile.
La insecte am adus altceva în atenția lor.
Aceste activități au ocupat mai bine de o oră, iar în timpul rămas am propus două jocuri.
Primul dintre ele a constat în recunoașterea animalului și încadrarea lui în clasa căreia îi aparține. Exemplu: leul, măgarul, elefantul sunt mamifere; curcanul, tucanul, pelicanul, pinguinul sunt păsări etc.
Am folosit jocul Animale sălbatice ale lumii. Am invitat copiii să tragă o carte de joc dintr-un mănunchi, pentru a evita discuțiile dintre ei. Ce le-a picat, asta a fost. Au câștigat cei care au avut diversitatea mai mare, dar le-au și recunoscut.
Al doilea joc a fost acela în care am folosit Tick Tack prea tarziu – joc de cuvinte care stimulează gândirea.
Am explicat regulile și am trecut la joc. O echipă a avut de spus numai mamifere, alta doar insecte, a treia amestecate și tot așa. La ce bucurie a fost, ar mai fi trebuit vreo câteva ore ca să se sature toți.
Mulțumesc celor două doamne care au făcut posibilă această întâlnire: doamnei învățoare și mămicii implicate trup și suflet. Pe cei mici îi îmbrățișez cu drag în speranța unei revederi nu prea îndepărtate.
