Machete didactice – Profesorii din viețile noastre

Am avut de făcut o machetă care atunci când am lucrat-o, m-a purtat cu gândul la toți anii în care am stat, într-un fel sau altul, alături de profesori. Dacă stai să te gândești, îți petreci o bună bucată din viață în compania lor. La început în calitate de învățăcel iar mai apoi ca părinte, asta dacă nu alegi să îmbrățișezi această meserie.

Cred că trebuie să fii plămădit dintr-un anumit aluat pentru a putea fi dascăl. Trebuie să ai har și drag de oameni, indiferent cum arată ei. Să nu-ți pierzi răbdarea repede-repede și să ai capacitatea de a face față unei palete emoționale foarte vastă.

În timp ce o făuream, mi-au revenit în minte tot felul de întâmplări în care actorii principali erau profesorii. Și elevii.

DSCN5102

Nu pot uita scenele în care doamna noastră de istorie, din ciclul gimnazial, își dădea jos ceasul de la mână. Acesta era semnalul care ne spunea că unul dintre noi era vizat pentru a fi pocnit. Tot la acest capitol „am revăzut” scena în care domnul nostru diriginte, profesor de română, o chelfănește pe o elevă, colegă de-a mea, pentru că nu a știut ce este acela subiect. Eram în clasa a VIII-a.

Firul amintirilor a curs și am ajuns la capitolul în care doamna de geografie a rămas siderată de necunoașterea punctelor cardinale de către o elevă. Reacția ei a fost demențială, pentru că această doamnă era una care nu ridica tonul niciodată, fiind extrem de sfătoasă. Dar atunci a rămas, efectiv, fără grai, cerându-i împricinatei să scrie de o sută de ori acest lucru, nemaiputând-o dojeni.

Am avut profesori demni, drepți, calmi și diplomați, așa cum am văzut și profesori libidinoși, agresivi și fără pic de har. Am întâlnit profesoare care nu suportau fetele și profesori care le priveau într-un mod nu prea ortodox.

Chiar așa? Cum ar trebui să arate un dascăl? Ce calități ar trebui să aibă pentru a practica această meserie? Știu, eu am fost formată într-o perioadă în care nimeni nu comenta (sau erau prea puțini aceea care o făceau) și în care atitudinea neortodoxă a profesorului nu era nicidecum comentată fățiș dar acum lucrurile s-au cam schimbat.

Cât de mult contează ce se întâmplă înafara orelor de la catedră? Am întâlnit profesori care aveau mari carențe în acest sens, adică viața lor sentimentală și familială nu cadra cu meseria practicată. Cum și de ce se tolerează profesorii care vin beți la ore, asta ca să nu mai vorbesc de cei care au devieri comportamentale bolnave? Cum de ultimele exemple pe care le vedem atât de mediatizate nu au nici o finalitate, aceste doamne și domni revenind imediat la catedră?

Cu siguranță dascălii sunt și ei oameni și au momente și momente. Important este să căutăm pe aceea care sunt buni și pot interacționa, la nivel cât mai ridicat, cu copiii proprii. Dacă identificăm atitudini de respingere repetată, fără nici un temei, între dascăl și copil, trebuie intervenit. Civilizat și cu bune intenții.

Așadar, vă invit ca pe această machetă să scrieți cam cum ați dori să fie dascălul copiilor voștri, pentru ca pe urmă să vină și rândul elevilor. Ce spuneți? Vă prindeți?

20151215_100327

 Poate ar trebui să închei așa?

Atunci când un stat nu-și plătește profesorii, copiii sunt cei care plătesc în cele din urmă.

Guy Bedos

Lasă un răspuns

error: Content is protected !!
%d blogeri au apreciat: