Articole Literatura de azi – Duduia Otilia Cazimir

Gingăşia copiilor m-a cucerit dintotdeauna. M-am apropiat de ei văzând, scriindu-le poezii vesele cu o nuanţă uşoară de ironie… Otilia Cazimir

Duduia

A purtat cu demnitate și cinste, o viață întreagă, un nume pe care nu l-a îndrăgit niciodată.

Otilia Cazimir, căci despre ea este vorba, pe numele ei adevărat Alexandrina Gavrilescu, s-a impus de tânără în literatura românească, obținând prestigiosul Premiu al Academiei Române la vârsta de 33 de ani.

otilia cazimir

Iată ce spunea poeta, legat de pseudonimul ce avea să-i asigura posteritatea, care se știe că a fost ales de mentorii ei, Mihail Sadoveanu și Garabet Ibrăileanu:

Daţi-mi voie să vă mărturisesc, după atâta amar de ani, că numele acesta, pe care totuşi l-am purtat cu cinste, nu mi-a plăcut niciodată. N-am nimic în comun cu eroinele legendelor germane, iar cea dintâi «Otilie» pe care am întâlnit-o în viaţă – fetiţa cu care am stat în bancă în clasa primară –  era proastă, grasă şi buboasă…

Nu este singurul pseudonim pe care l-a folosit, cunoscut fiind că semna articolele feministe din reviste cu numele de Dona Sol.

Otilia Cazimir a văzut lumina zilei la 12 februarie 1894, într-o familie numeroasă a unor învățători din Neamț. A urmat școala gimnazială, liceul și Facultatea de Litere și Filozofie (fără a susține examenul de licență) la Iași. În copilărie a simţit lipsa prietenilor de joacă, după cum ea însăşi mărturiseşte: Am fost o fetiţă tare cuminte. Toţi erau mai mari decât mine. Mă jucam singură. Mă sfiam de toţi. Uneori cântam. Alteori priveam gâzele, păsările, când se topeau zăpezile.

1280px-Casa_memorială_Otilia_Cazimir

De pe-o „bună dimineață„

Cu tulpină de cârcel

 A sărit un gândăcel

Cu mustățile de ață.

A avut o bogată activitate literară, publicând peste 60 de volume de poezii, acestea recompensând-o cu numeroase premii și distincții.

Chiar dacă George Călinescu o așază în rândul poeților minori, Otilia Cazimir a fost apreciată de contemporani, iar prezența ei a fost una plăcută în cercurile literare ieșene.

O poezie pură, plină de senzații de prospețime ce i-au întovărășit versul necondiționat, în iernile ieșene sau nemțene…

Fulgi mari, ca înghețate flori de măr,
Îmi cad pe mâini și mi se prind în păr,
Le simt pe frunte sărutarea rece.

baba-iarna-intra-n-sat…_1_fullsize

Pentru că a avut momente în care a dus-o foarte greu cu banii, și-a câștigat existența traducând din limba rusă și franceză și stilizând lucrări pentru editurile bucureștene. La un moment dat, Zaharia Stancu îi scrie: Ar fi o mare pierdere să te ocupi numai de traduceri, însă nu avea cum să renunțe la această îndeletnicire, pentru că nu avea din ce trăi.

Istoria literară a păstrat-o în memorie și în calitate de iubită a lui George Topârceanu, cel care i-a fost mentor.  Acesta s-a pierdut după o boală gravă şi neiertătoare, dar a rămas ca o icoană în casa duduii Otilia, prezent pretutindeni, pe banca din grădină, în cadrele de pe pereţi şi de pe birou, rostul vieţii ei încetând o dată cu bătăile inimii lui.

Iată cum își exprimă sentimentele, angoasele şi dorul pe care le înfrunta după moartea poetului George Topîrceanu prietenei și confidentei sale, prozatoarea Sandra Cotovu:

Mormântul lui, înţelege mata cuvintele astea absurde? Mormântul lui! Dar… nu l-am simţit pe el acolo, dedesubt. El e în altă parte. O să-l caut şi o să-l găsesc. Prea mi-e dor de el ca să nu mai fie nicăieri.


Ştii mata cum îi ştiam orice lucruşor, orice carte, orice fleac? El îmi spunea că-s miraculoasă, că se teme de mine. Şi acum le ştiu pe toate cum erau. Şi dacă, prin imposibil, s-ar întoarce toate la locul lor şi peste zece ani aş şti unde să găsesc un capăt de aţă! 


N-aş fi vrut să te las aşa…” şi „Cui te las?”, mi-a spus de-atâtea ori! Eu râdeam, ştii că am râs până la sfârşit, ca să-i dau curaj?

Toţi cei pentru care el a avut prietenie sau dragoste, trebuie să plătim. În special eu.

Topîrceanu_&_Cazimir

Din vasta operă literară pot aminti: Lumini și umbre, Fluturi de noapte, Româneasca, Cântec de comoară, Jucării, Poezii, Catinca și Catiușa – două fete din vecini, Stăpânul lumii, Alb și negru, Baba Iarna intră-n sat, Din întuneric. Fapte și întâmplări adevărate. (Din carnetul unei doctorese), Grădina cu amintiri. Și alte schițe, Licurici. Cronici fantastice și umoristice, A murit Luchi…

Otilia Cazimir a încetat din viață pe 8 iunie 1967, la Iași.

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: