Iată că avem prilejul să aducem un laudatio țărișoarei noastre. Dacă nu în zi aniversară, atunci când? Remarcile despre România venite din rândul locuitorilor ei nu sunt prea frumoase. Ori se dorește a se pleca din ea, ori se vorbește despre acei care nu-i fac cinste, ori, se lipesc de ea tot soiul de adjective nu prea plăcute auzului. 🙁
Să mai aduc aminte de valurile de opinii negative prilejuite de votul prin care tocmai mai trecut? Diaspora și-a manifestat nemulțumirile mai vehement ca niciodată însă despre acest subiect, doresc să mă abțin, pentru că nu am uneltele necesare pentru a face acest lucru. Știu că fiul meu cel mare, aflându-se la studii în Anglia, după o așteptare de 9 ore, la o coadă ce părea venită din altă dimensiune, nu a reușit să voteze, dar lucrurile relatate de el nu prea semănau cu ceea ce a tot rulat pe ecranele la care m-am uitat eu. Oricum sper la ceva mai bun pentru copiii mei, dar și pentru mine, pentru că încă nu am încheiat conturile cu această lume :). Timpul ne va dovedi dacă patimile unora și altora au fost întemeiate sau vom mai bifa încă un eșec.
În ceea ce mă privește sunt o îndrăgostită de țara mea, dar nu din alte motive supercalifragilistice ci din simplul fapt că are de toate. Dar mai bine spun, că am trăit de toate. Mă bucură natura, sunetele, aromele, sentimentele ce-mi sunt oferite de toate acestea. Eu nu alerg după lucruri mărețe, pentru că ele ar fi trebuit înfăptuite când eram mai fragedă, ci vorbesc de lucruri mărunte, normale, tihnite.
Mă bucur sincer de toate anotimpurile, de flori și fluturi, de susur de ape și de foșnet de frunze, de dimineți stând la taclale cu valurile și de nopți cu iz de salcâm. Mă bucur de copiii mei și de faptul că pot împărtăși cu ei emoțiile mele. O să credeți că trăiesc într-un clopot de sticlă, unde sunt protejată, dar nu este deloc așa. Am și eu parte de multă emoție și zbucium, de multe frământări și căutări, dar atâta timp cât sunt sănătoasă, le pot duce. Într-un stil propriu. 🙂
Revenind la România și aniversarea ei, am considerat că am datoria să nu o trec neobservată. Fiecăruia ne place să auzim ceva dezmierdări. Ea, țărișoara, de ce nu!
Anul trecut am vorbit despre România așa, cum puteți citi aici. Anul acesta, am dorit a merge puțin pe firul istoriei și ne-am concentrat pe Legendele istorice ale lui D. Bolintineanu.
Este o ediție veche , scoasă de Editura Militară în anul 1971. Dar farmecul nu a pierit. De aici Luca a lecturat mai multe legende, după care am și lucrat. Am mers pe firul istoriei și am vorbit despre domnitorul Moldovei, Ștefan cel Mare și Sfânt și despre perioada domniei lui. Copilul a aflat că a fost al doilea cel mai longeviv domnitor, după regele Carol I. A văzut cum arăta România la acea oră, ce ținuturi se găseau în componența ei. Faptul că am fost la Putna iar Luca a văzut Mănăstirea ctitorită de acest măreț domnitor, a constituit un avantaj. Nu am apucat să vizităm și chilia lui Daniel, dar a citit Daniel Sihastru.
Visul lui Ștefan cel Mare – video
Lectură Daniel Sihastru – video
O altă lectură făcută de copil a fost cea denumită „Năvala lui Țepeș”, iar aceasta a prilejuit aducerea în atenție a lui Vlad Țepeș. Întrebări au fost multe, atât de multe că nu știam cum să găsesc varianta cea mai potrivită pentru el. La cele două lecturi copilul a făcut și fișe, iar pe spatele lor, așa cum cere doamna lui învățătoare, a colorat stemele Moldovei și Tării Românești.
Lectură Năvala lui Țepeș – video
Apoi am adus la rampă volumul scos de Editura Aquila, o carte destul de complicată. Informațiile aflate aici sunt complexe și se face vorbire despre formele de relief, de Piemontul Getic, Câmpia Rămână, Delta Dunării, România în politica europeană și internațională. Am scris câteva din subiectele abordate pentru a se vedea că nu sunt accesibile la vârste mici.
Discuții despre 1 Decembrie – video
Gam
Nu am insistat foarte mult, ci am parcurs toată cartea citind titlurile subiectelor, la care s-au adăugat remarcile venite firesc din partea copilului. După ce am epuizat discuțiile, am pregătit o fișă compusă din trei contururi ale țării noastre, în cele trei culori naționale, pe care Luca a trebuit să le completeze cu regiunile de la noi, dar și județele aferente fiecărei regiuni.
Activitățile noastre despre România s-au întins pe mai multe zile, iar ce-am mai făcut, vă voi povesti și mâine. Tihnă să aveți și… gânduri bune despre România!
