De când mă știu, de Sfântul Ilie la Fălticeni vine bâlciul. Nu pot spune că am participat an de an, pentru că viața m-a dus încolo și-ncoace și pe 20 iulie, nu eram acasă, dar nu pot să nu-mi amintesc trăirile de copil, din acea perioadă.
Atâta forfotă, atâta culoare, atâta agitație nu era specifică acelor vremuri, precum astăzi, când zi de zi, vezi puderii de tot soiul: de mașini, de oameni, de prost gust, de câte și mai câte.
Bâlciul de odinioară s-a pierdut în negura timpurilor. Acel bâlci în care forfota era dată de meșteșugari iscusiți, de oameni care ofereau celor mari și mici, gustoasele halvițe și cocosei de zahar, căluți din turtă dulce și vată de zahăr dar și jucariile din lemn și poșetele din burete. Nu era musai să ai bani, pentru că se puteau face schimburi de mărfuri, iar aceasta era din plin. Orice doreai să cumperi, acolo găseai!
Nimic nu a mai rămas din acele vremuri pentru că totul a fost învăluit într-un kitsch-ul care s-a instalat vertiginos şi parcă ireversibil.
Dincolo de vânzarea mărfurilor de care avea trebuinţă fiecare gospodar în bătătura sa era bucuria socializării, un prilej de a-şi etala o realizare sau alta în faţa neamurilor sau a consătenilor curioşi.
Bălciurile și iarmaroacele sunt vechi de sute de ani și ele încă mai reprezintă un prilej de bucurie și de distracție. E drept că tradițiile au fost înlocuite, însă bucuria nu a pierit!
Vorbeam cu părinții mei, care-mi povestea că erau oameni care strângeau bani tot anul pentru a putea merge la bâlciul de pe 20 iulie. Atunci oamenii își puneau cele mai frumoase straie pentru a sărbători așa cum se cuvine. Și eu îmi aduc aminte că mergeam cu toată familia, iar noi, copiii, eram foarte fericiți de acestă ieșire. Nu am uitat gustul ciubucului așa cum nu am uitat iujul și căiuții.
Am reușit să mergem și anul acesta, însoțiți doar de Luca, el fiind doritorul acestei deplasări. Am reușit să ne strecurăm între două partide de ploaie, pentru că nici vremea nu mai este așa, ca pe vremea copilăriei mele. Atunci, trăgea o ploaie zdravănă de Sfântul Ilie și … gata! Acum, plouă și de trei ori pe zi.
Pentru că Bogdan nu se poate da în mașinăriile de la bâlci, eu sunt aceea care trebuie să fie însoțitorul copilului, iar odată cu trecerea timpului , trebuie să accept că nici eu nu mai pot suporta unele din aceste ,,distracții”. Vreau să spun că dacă în parașute a mai fost cum a mai fost, aici reușind fără mari probleme să ne bucurăm de priveliște, a existat o mașinăriei care ne-a înnebunit cu totul.
Aceasta, după un star relativ prietenos, a început să execute niște nișcări atât de rapide, că numai datorită forței centrifuge nu am sărit cine știe pe unde. Luca nici nu a putut deschide ochii iar eu, am reușit să mențin o stare de calm pe toată perioada acestei „distracții”. Oricum am trăit niște senzații extrem de ciudate, cu atât mai mult atunci când am aflat că soțul meu nici nu ne-a putut privi în timp ce ne învârteam!
După ce ne-am revenit, Luca a mai dorit o partidă de senzații tari, dar am optat de această dată pentru ceva mai domestic. Și am fost nevoiți să alegem tot o învârtitoare, pentru că aferta din bâlci era destul de limitată, celelalte mașinării prezente neputând fi utilizate de copii de vârsta lui Luca.
Și pentru că era o mămică ce nu avea cu cine să lase copilul mic, pentru a se putea învârti cu fetița mai mare, am fost noi de acord să ne însoțească. Luca i-a povestit Mariei (pentru că așa se numea frumoasa fetiță) experiența trăită cu câteva minute în urmă.
Am plecat luând cu noi celebra vată de băț, dar updatată și aceasta, adică având aromă de fructe de pădure 🙂
Închei cu un citat din Ion Luca Caragiale, care face o tablă de materii a pitorescului târg de Moşi, publicată în „Moftul român”, la 18 mai 1901:
Turtă dulce – panorame – tricoloruri – bragă – baloane – soldaţi – mahalagioaice – lampioane – limonadă – fracuri – decoraţiuni – decoraţii – doniţe – menajerii – provinciali – fluiere – cerşetori – ciubere – cimpoaie – copii – miniştri – pungaşi de buzunare – hârdaie – bone – doici – trăsuri – muzici – artifiţii – fotografii la minut – comedii – tombole – „Moftul român” nr. 8 – oale – steaguri – flaşnete – îngheţată de vanilie – fleici – stambă – căni – pelin – căluşei – scrânciob – „cele din urmă invenţii care era şi la expoziţia americană” – pinteni – biciclete – cai – vite – jandarmi – basmale – telegrafişti – nepoate – mătuşi – ţaţe – neni – unchi – veri – văduve – orfani – portretul ţarului – „Moartea vânătorului” – prescuri – măcelari – grâu – cofeturi pentru colivă – beţivi – căciuli – cojoace – căpestre – boi – hârâitori – Prima societate de bazalt şi teracotă – „Stella” – sticle – fân – cercuri – doage – buţi – plăpumi – saltele – perne – flori – scaune – paturi – mese – beteală – oglinzi – cercei – inele – ibrice – turci (…)”.
„Criză teribilă, monşer!”
Oare s-a schimbat ceva?
