Pentru mine, cea care adoră marea și o iubește în felul acela profund, intim, total, în care numai eu știu s-o fac, să mă prindă luna noiembrie pe malul ei, să pot face și o baie de soare, și una în apă, înseamnă cam tot ce mi-aș putea dori.
Astăzi, Mediterana m-a primit cu toată generozitatea ei, pe plaja din Ashdod. A fost un loc extrem de primitor, iar faptul că nu era multă lume a adăugat un farmec în plus acestei întâlniri. Nu știu cum sunteți voi, dar eu am nevoie, din când în când, de spațiul acesta în care să nu mă simt grăbită, să pot privi în voie și să mă bucur de ceea ce am în față fără să împart prea mult din momentul meu cu agitația celorlalți.
Valurile nu erau nici mari, nici mici, iar scoicile nu erau nici multe, nici puține. Exact cât să-mi bucure privirea și să-mi amintească de frumusețea lucrurilor care nu au nevoie să fie spectaculoase pentru a fi admirate.
Mi-am făcut și exercițiile de alergare, dar astăzi pista stadionului de acasă a fost înlocuită de malul mării. Și ce schimbare! Să alergi având marea alături, să-ți sincronizezi pașii cu zgomotul valurilor și să simți briza, toate acestea transformă un exercițiu obișnuit într-o bucurie pe care nu o poți reproduce nicăieri altundeva.
Am citit, am stat la soare, am privit, am ascultat. Mi-am ținut ochii și urechile deschise la maximum, de parcă aș fi vrut să nu-mi scape nimic din ceea ce ziua aceasta avea să-mi ofere. Și, mai ales, am avut grijă să adun toate trăirile, toate senzațiile și micile bucurii într-un nou sertar al sufletului, unul la care numai eu să am acces.
Iar eu, astăzi, am fost exact acolo unde mi-am dorit să fiu. Cu noiembrie în calendar, Mediterana în față și cu sufletul plin de bucuria aceea pe care numai marea mi-o poate da. Am adunat în mine lumina, mirosul, sunetul valurilor, căldura soarelui și libertatea de a fi, pur și simplu, eu. Le-am așezat pe toate în sertarul meu secret, acolo unde păstrez lucrurile care mă fac fericită și la care mă întorc ori de câte ori am nevoie.
Nu-mi trebuie prea multe când sunt lângă mare. Îmi este de ajuns să o am în față, să o simt aproape și să știu că, pentru câteva ore, lumea mea este exact așa cum îmi place.
