A fost o zi de vară adevărată la Balcic, cu soare puternic, căldură din plin și acel aer specific vacanțelor de la mare, când timpul pare să curgă altfel.
Dimineața am început-o liniștit, cu câteva gustări în cameră, alegând să nu mai coborâm la micul dejun. Aveam să aflăm mai târziu, de la Natalia, că eram așteptate. Am păstrat însă pentru mâine bucuria acestui mic ritual, pentru că unele lucruri se fac cu drag și cu recunoștință față de oamenii care te primesc.
Am ajuns la plajă înainte de ora 8, când ziua abia își deschidea ochii, iar liniștea dimineții ne-a permis să alegem locul perfect. Marea ne-a întâmpinat exact așa cum o visăm într-o zi de vară: limpede, caldă și primitoare. Ne-am bucurat de fiecare clipă, de lumina soarelui și mai ales de acel sunet inconfundabil al valurilor — zbaterea blândă a talazurilor care pare să aibă puterea de a așeza liniște în suflet.
În jurul prânzului ne-am întors la hotel, unde am rămas până aproape de ora 16. A fost o după-amiază tihnită, petrecută într-o atmosferă calmă, iar lipsa oamenilor a adus cu ea o liniște rară. Am reușit să termin cartea începută, bucurându-mă de acele momente în care nu trebuie să faci nimic altceva decât să fii prezent.
Spre seară am coborât la piscină, iar ziua s-a încheiat cu o imagine pe care cu greu o uiți: o lună plină, splendidă, așezată deasupra Balcicului, care parcă a chemat în jurul ei puținii turiști rămași. Pentru câteva clipe, toți am privit același spectacol tăcut al naturii.
Poate că din iulie orașul va prinde mai multă viață, cu mai multă forfotă și animație, așa cum se cuvine unei destinații atât de iubite. Dar poate că și această liniște de început de vară are farmecul ei — acela al zilelor simple, în care marea, cartea și o lună plină sunt suficiente pentru a simți că ești exact unde trebuie.
