La final de an școlar, când copiii din Clasa Pregătitoare au reușit să îmblânzească toate literele alfabetului și să le așeze cuminți în cuvinte, apar și acele activități care consolidează, prin joacă, ceea ce au învățat pe parcursul anului. Scriu de tipar, descoperă povești, caută litere prin texte și imagini, iar alfabetul devine mai mult decât o succesiune de semne – devine un instrument cu care pot explora lumea.
Am făcut și eu, de-a lungul timpului, diverse variante de alfabete tematice. Dar zilele acestea, în timp ce citeam împreună cu o fetiță care tocmai termină clasa pregătitoare, mi-a venit o idee care ne-a entuziasmat pe amândouă: să construim un alfabet Țupăresc.
În ultimele săptămâni am călătorit împreună prin universul creat de Alex Donovici. Ajunseserăm deja la volumul al patrulea al seriei, iar personajele deveniseră vechi cunoștințe. Știam despre Țup înainte să încep lectura. Știam cine este autorul, cunoșteam proiectele frumoase ale familiei Donovici și auzisem multe lucruri bune despre această serie. Dar una este să auzi despre o carte și cu totul altceva este să o trăiești.
Țup este o ciocârlie care se naște fără aripi și cu picioarele mai scurte decât ale celorlalte păsări. Din prima clipă, viața ei pare să pornească cu un dezavantaj. Și totuși, povestea nu este despre ceea ce îi lipsește, ci despre curajul de a merge mai departe atunci când nimeni nu crede că poți. Despre încredere, prietenie, acceptare și despre puterea de a transforma o vulnerabilitate într-o forță.
Pe parcursul cărților apar personaje memorabile. Buhu, înțeleptul și calmul bufnițoi, este vocea experienței și a echilibrului. Thor, impunător și puternic, descoperă că adevărata forță nu stă doar în mușchi, ci și în bunătate. Fulger, melcul îndrăgostit și plin de farmec, aduce în poveste tandrețe și umor. Zăpadă este unul dintre acele personaje care luminează paginile prin loialitate și sensibilitate. Iar Boss-ul Lăcustă, cu personalitatea sa aparte, completează această galerie de personaje care, deși sunt animale foarte diferite și provenite din medii care în realitate nu s-ar întâlni niciodată, ajung să conviețuiască într-o lume comună și să oglindească atât de bine trăirile oamenilor.
Poate tocmai aici stă farmecul seriei. Autorul a adunat într-o singură pădure animale dintre cele mai diferite și le-a oferit însușiri profund omenești. În spatele aventurilor lor se ascund teme pe care le întâlnim zi de zi: teama de a fi diferit, nevoia de apartenență, prietenia, curajul, pierderea, speranța și dorința de a fi acceptat.
Fetița cu care citesc aceste cărți a fost cucerită treptat. Îmi amintesc și acum cum a strâmbat din nas când a văzut toate cele șapte volume. Păreau multe. Păreau prea multe. Dar, în mai puțin de o lună, am ajuns împreună la cartea a patra. Am citit când eu, când ea. Am comentat, am râs, am anticipat întâmplări și am discutat despre personaje ca despre niște prieteni reali. Cred că acesta este unul dintre cele mai frumoase lucruri pe care le poate face lectura cu voce tare: transformă cititul într-o experiență împărtășită.
De multe ori vorbim despre importanța cititului pentru dezvoltarea vocabularului, pentru fluență sau pentru performanțele școlare. Toate acestea sunt adevărate. Dar lectura cu voce tare oferă și ceva mai greu de măsurat: apropiere. Creează amintiri. Construiește punți între adult și copil. Dă naștere unor conversații care poate nu ar apărea niciodată în alt context. În timpul unei povești, copilul își deschide sufletul fără să își dea seama.
Ilustrațiile seriei sunt frumoase și atent dozate. Nu abundă, dar apar exact acolo unde este nevoie, însoțind povestea fără să o eclipseze. Sunt ilustrații care completează textul și îi oferă respirație.
Între timp, pe raft a ajuns și „Melcul Fulger, un îndrăgostit”, o nouă promisiune de aventură, care păstrează personajele și universul atât de îndrăgit al lui Țup. Și bănuiesc că nu ne vom opri aici.
Iar din toate aceste întâlniri s-a născut alfabetul nostru Țupăresc. Un alfabet construit din personaje, întâmplări și emoții. Un joc care ne ajută să consolidăm literele învățate, dar care vorbește și despre ceva mai important: despre bucuria de a citi împreună.
De fapt, exercițiul acesta poate fi făcut cu orice carte care ajunge să vă cucerească. Pentru că poveștile nu sunt doar pentru a fi citite. Sunt pentru a fi trăite, discutate, reinventate și transformate în amintiri.
Iar uneori, dintr-o simplă lecție despre alfabet, se poate naște o lume întreagă.
Poate că literele alfabetului sunt primele cărămizi ale învățării. Dar poveștile sunt cele care le dau viață. Iar atunci când un copil citește alături de un adult care îi este aproape, fiecare pagină devine mai mult decât o lecție: devine un timp prețios petrecut împreună. Iar timpul acesta rămâne, mult după ce ultima carte a fost închisă. ❤️
