Astăzi am revăzut Fluturașii cei mici, noua generație de copilași cu obraji rotunzi și priviri uimite, abia învățați cu ritmul grădiniței. Au intrat în sală îmbrăcați în costume populare, ca niște miniaturi de poveste, iar pentru o clipă am simțit că m-am întors înapoi în timp, în anii pe care i-am petrecut alături de această grupă dragă mie.
Cu pași mici și nerăbdători, am început povestea noastră despre România. Cât puteam, pe înțelesul lor. Cât să încapă într-o inimă de trei ani. Și pentru că știam că magia culorilor prinde cel mai bine la vârsta asta, am refăcut experimentul pe care îl lucraseră deja cu doamna Irina: drapelul din bomboanele M&M. Culoare curgând încet prin farfurie, ca un mic curcubeu disciplinat în trei nuanțe – iar ochii lor mari urmăreau fiecare milimetru de schimbare, de parcă asistau la o vrajă adevărată.
Dar n-am vrut să ne oprim acolo. Așa că am adus un strop de lapte, câțiva picuri de colorant și un vârf de detergent, și—ca prin farmec—drapelul a prins viață. A dansat. A tresărit. A explodat în forme vii. Iar mirarea lor… ei bine, pentru asta nu există cuvinte. Doar lumină în priviri. Am făcut mai întâi experimentul acasă pentru a ști exact cum sa procedez.
Am cântat. Am defilat mândri, cu piepturile mici înainte. Am rostit cuvinte noi, dintre acelea pe care mai întâi le simți, apoi le înțelegi. Am dat culoare unui tricolor folosind florile pe post de pensule, petalele lor devenind prietenele noastre de atelier.
Iar la final, cum altfel, au apărut diplomele – mici martore ale atenției, implicării și entuziasmului lor.
Așa am încheiat săptămâna: în cântec, culoare și drăgălășenie. Și mi-am dat seama cât de mult îmi lipsea această grupă. Trei ani petrecuți aici mi-au rămas în inimă, iar colaborarea cu Irina și Mihaela a fost, și este, una dintre cele mai frumoase echipe din drumul meu.
Și dacă lucrurile se vor așeza astfel încât să pot ajuta în continuare, o voi face cu toată bucuria. Pentru că știu ce înseamnă etapa asta de început, atât de delicată, și știu cât de mult poate conta o mână caldă, un zâmbet, un experiment colorat sau un simplu „bravo”.
Pentru că atunci când știi că poți face bine, îl faci. Cu toată inima. Cu toată deschiderea. Cu toată determinarea.
