Au trecut 12 ani. 12 ani de când, cu pași mici, dar cu inima plină, am deschis ușa acestui blog numit simplu, dar cu tâlc: Machete didactice.
Nu a fost o decizie luată ușor. A venit după lungi frământări, după multe „ghionturi” venite din partea celor care au crezut în mine mai devreme decât am făcut-o eu însămi. M-au împins către o formă de exprimare care, azi, îmi este atât de firească, încât nu-mi imaginez drumul fără ea.
Încă de la început am știut: acest blog nu va fi o joacă. Va fi muncă, emoție, asumare. Și așa a fost. Și încă este.
Am trecut prin furtuni tehnice – da, îmi amintesc perfect șocul acelor luni când fotografiile mele dispăruseră, lăsând în urmă doar spații goale și frustrare. Dar am învățat, am reparat, am crescut. Am învățat nu doar despre machete, ci și despre răbdare, perseverență, reziliență.
Dar poate cea mai frumoasă parte a acestei călătorii a fost și este lucrul cu copiii. Prin atelierele educative pe care le-am creat și dezvoltat în toți acești ani, am văzut cum se aprind scântei în privirile lor, cum curiozitatea prinde aripi, cum învățarea devine aventură.
Am desenat împreună planete și visuri, am colorat mări și emoții, am transformat lectura într-un joc de explorare, am modelat nu doar plastilină, ci și încredere.
Copiii care, acum mulți ani, priveau timizi machetele mele, sunt azi tineri cu gândire critică, cu bucurie în priviri și drag de carte. Iar cei mici care vin azi la ateliere descoperă, într-un mod firesc, că învățarea e frumoasă, creativă și vie.
Fiecare activitate pe care am gândit-o, fiecare material care a plecat din mâinile mele a avut același scop: să aducă bucurie în învățare, sens în joc și culoare în educație. În fiecare machetă am pus o parte din sufletul meu, fără grabă, fără compromisuri.
Desigur, nu totul a fost ușor. Am trăit și iluzii, și deziluzii. Am fost uneori neînțeleasă, alteori judecată. Dar n-am încetat nicio clipă să cred în misiunea acestui spațiu. Am înțeles că atunci când deschizi larg nu doar ușa casei tale, ci și pe cea a sufletului, trebuie să fii pregătit să întâlnești toate nuanțele omenescului.
Dar nu regret nimic.
Astăzi, după 12 ani, știu cu certitudine că acest blog nu este doar un hobby. Este o chemare. O responsabilitate. Un loc unde se adună ani de muncă, idei, încercări, dar mai ales, drag de copii și credință în educație.
Vă mulțumesc vouă, celor care ați fost alături de mine – ca cititori, colaboratori, părinți sau simpli trecători prin această lume de formă și culoare. Fiecare clipă pe care ați petrecut-o aici a însemnat ceva pentru mine.
Mergem mai departe, cu și mai multă pasiune, deschidere și dorință de a dărui.
La mulți ani, Machete didactice!
La mulți ani mie – cea care a avut curajul să creadă!
Și la mulți ani vouă – celor care dați sens acestei povești!
