De dimineață, am decretat solemn: azi lenevesc. Mă imaginam deja lipită de pernă, cu o carte în mână și cafeaua aburindă pe noptieră. Dar ce să vezi? Ziua a fost tot ce vrei tu, numai leneșă nu.
Cerul înnorat, cu o căldură enervantă și lipicioasă, n-a fost deloc prietenos cu ideea mea de tăpșan și aer liber. Așa că, m-am ridicat și-am pornit ziua. Prima oprire: spălătoria auto — că nu se mai putea, domnule! Mașina cerea cu disperare un duș. Apoi cumpărături. Apoi cimitirul, cu mama.
Când am ajuns acasă, m-am transformat în chef de ocazie și am pus mâna pe tigăi: tirokafteri pentru Luca (a ieșit delicios, slavă Domnului!) și doradă la cuptor, cu miros de vacanță grecească. Între timp, am mai cules câteva pagini din Shuggie Bain, carte pe care o citesc pe nerăsuflate. Sunt la pagina 458 din 600 și simt deja golul care se apropie. Agnes… ei bine, Agnes iar a alunecat în brațele sticlei, și sufletul meu a tremurat odată cu băiatul.
Am ciugulit niște brânză, niște lipie cu tirokafteri și ardei copt (că am copt și ardei, bineînțeles, pentru crema asta minunată). Nu-mi amintesc exact ce-am mâncat, dar simt că-s plină de toate, ca o masă de duminică. Am lipăit și niște înghețată, așa… de drag.
Pe seară, m-am tolănit nițel, dar fără somn adânc. Nu se putea ieși nicăieri, cerul se făcuse plumburiu, vântul se înfoia prin frunze și praf, și pe la opt a fost chiar o furtună în toată regula – fără ploaie, dar cu o energie care m-a ținut pe marginea patului.
Apoi, partea creativă a zilei: am scos tipare, am decupat, am căutat materiale și crafturi pentru săptămâna care vine — Săptămâna animalelor marine! A durat ceva până m-am hotărât ce să fac cu fiecare copil, de la cel de patru ani la cel de nouă. Dar am o presimțire bună: o să fie minunat!
Acum, la ora 10 și un sfert, m-am băgat în pat. Nu mi-e somn (o cafea târzie, slabă, dar trădătoare), dar simt că ziua asta s-a dus frumos. Mi-e dor de Răzvan. N-a mai sunat de o săptămână. Mâine îl sun eu.
Și uite-așa, într-o zi în care îmi propusesem să lenevesc… n-am lenevit deloc. Dar a fost bine. Pe toate planurile. Și copiii au fost încântați. Iar când copiii râd, e clar: ai făcut ceva bun.
Urmează altă săptămână. Să vedem ce poveste aduce.
