Dimineața a coborât peste paradis cu rouă argintie, cântec de cocoși și triluri plutind peste lac. Papura se unduia în lumina blândă, iar aerul răcoros îmbrățișa totul cu un fel de promisiune. Și totuși, chiar și aici, în tihna verde, treaba nu lipsește – micile îndatoriri gospodărești care dau sens […]
vara lui 2025
24 de articole
Dimineața în Paradis are un sunet special: cocoșii cântă și parcă dau tonul unei zile senine. Azi, deși cerul a fost mohorât și soarele s-a lăsat așteptat, n-am lăsat vremea să ne descurajeze. După câteva treburi administrative, am ales între două lumi – Muzeul Mina sau grădina zoologică. Curiozitatea ne-a […]
Povestea mea cu Antipa Din 2012, an de an, revin la Antipa împreună cu Luca. Am învățat să privesc muzeul prin ochii lui și să descopăr, de fiecare dată, altă poveste. La început îl urmăream cu atenție – ce caută, ce-l fascinează, cum reacționează. Încercam să fiu pregătită pentru a-l […]
Astăzi e Ziua Iubitorilor de Carte.Dar pentru mine, asta se întâmplă în fiecare zi. În fiecare dimineață, în fiecare seară, între două respirații.Am citit mult. Și-am trăit mult prin cărți. Când Răzvan și mai apoi Luca a venit în viața mea, am știut că vreau să-i duc și pe ei […]
De dimineață, am decretat solemn: azi lenevesc. Mă imaginam deja lipită de pernă, cu o carte în mână și cafeaua aburindă pe noptieră. Dar ce să vezi? Ziua a fost tot ce vrei tu, numai leneșă nu. Cerul înnorat, cu o căldură enervantă și lipicioasă, n-a fost deloc prietenos cu […]
Acum doi ani, într-o zi de vară asemenea celei de azi, o întâlneam pentru prima dată pe Ioana — nu într-o carte, nu într-un mesaj virtual, ci în carne și oase, la ea acasă, în Piatra Neamț. O cunoșteam deja din discuțiile vii și pline de sens din Clubul Cititorilor […]
Plimbându-mă prin grădinile terasate de la Balcic, am fost atrasă nu de grandoarea peisajului, ci de micile detalii care altora le scapă. Melci mici, cu cochilii în nuanțe de piatră, urcau agale pe tulpini verzi sau se odihneau la umbra unor frunze mari, ca niște pături. Nimic nu părea forțat. […]
S-a încheiat sejurul nostru la Balcic. De data aceasta, în doi. După șase ani în care am fost trei, tăcerea celui de-al treilea ne-a însoțit la fiecare pas. Bogdan, cel care a fost soț și tată, a plecat din lumea aceasta, lăsând în urmă un gol și două inimi care […]
Dragă eu, Astăzi am pășit din nou pe aleile din Balcic. Pentru a șaptea oară. Dar pentru prima oară, doar eu și fiul meu. Fără el. Fără omul cu care am împărțit ani, vacanțe, răsărituri și trasee de viață. Fără soțul meu. Fără tatăl fiului meu. Mă uit în jur […]
Noaptea trecută, vântul a fost stăpânul absolut. A scuturat copacii cu o insistență de regizor care nu acceptă improvizații, până când nu a mai rămas nimic de doborât. Dimineața a venit rece, ca o cortină de calm peste scena dezordonată lăsată în urmă. Piscina părea o hartă desenată de toamnă […]
Încă o dimineață în care ceasul n-a mai fost dușmanul meu. M-am trezit mai târziu cu un sfert de oră – 5:45 în loc de 5:30 – și lumea părea deja să fi tras o cortină grea peste zumzetul care altădată îmi ținea companie. Pustietatea era mai adâncă, liniștea mai […]
Ziua a început devreme, pe la 5:30, când am ieșit tiptil din camera de hotel. Luca dormea încă, cufundat în visele copilăriei lui târzii, așa că am plecat singură să caut răsăritul. Aici, în Balcic, răsăritul se lasă așteptat mai mult — o stâncă se încăpățânează să stea între soare […]