Colchester, orașul care îmi va rămâne întotdeauna ancorat în inimă, m-a primit din nou așa cum o face de zece ani, ca un vechi prieten care te îmbrățișează cu căldură. Fiecare colțișor al acestui oraș istoric îmi aduce aminte de momentele petrecute aici, pline de râsete și vibrații pozitive. Primăvara aceasta splendidă părea să fie cadoul perfect pentru o ultimă vizită, împletind toate amintirile într-un mozaic de culori și emoții.
Începând plimbarea prin Castle Park, m-am lăsat purtată de aroma florilor înflorite, care dansau în bătaia vântului blând. Verdele proaspăt al ierbii și florile colorate erau semnele întoarcerii vieții, un contrast frumos cu amintirile celor zece ani anteriori.
M-a cuprins nostalgia când am zărit vechiul castel, cu zidurile sale ce păstrează povești uitate și secrete ale istoriei. Am stat pe o bancă, admirând panorama și revizitând clipele în care râdeam la umbra copacilor, jucam jocuri cu copiii sau pur și simplu visam cu ochii deschiși.
Hythe Hill mi-a reamintit de serile petrecute pe alei, cu băieții care acum au crescut atât de mult. Râsetele noastre se împleteau cu muzica pe care o aducea vântul, iar liniștea locului aducea un strop de pace. Am avut senzația că fiecare piatră, fiecare bucățică de asfalt are o poveste de spus, o amintire de revizitat. M-am oprit la marginea dealului, privind spre râu, unde soarele strălucea în ape ca un simbol al tuturor speranțelor și visurilor ce s-au împlinit aici.
Campusul Universității Essex, unde am petrecut multe ore învățând și descoperind, m-a impresionat la fel de mult ca întotdeauna. Aici, între clădirile moderne și cele tradiționale, m-am simțit din nou tânără și plină de încredere. Sălile de clasă îmi aduceau aminte de discuțiile intense, de dezbaterile pasionale și de clipele pe care le-am trăit. Am zărit studenți care se bucurau de soarele de primăvară, iar eu m-am simțit norocoasă că am avut parte de experiențe asemănătoare în aceleași locuri.
Centrul orașului mi-a oferit o ultimă ocazie de a mă răsfăța cu delicii locale, de la cafenele pline de viață, la magazinele încărcate de suveniruri. Străzile erau animate, pline de oameni veseli, dar mie mi s-a părut că fiecare zâmbet ascundea o poveste, și fiecare colț avea un aer familiar. Aici, am simțit cu adevărat profunzimea legăturii mele cu Colchester, ca și cum orașul ar fi fost parte din sufletul meu.
Această ultimă vizită a fost un rămas bun, dar și o declarație de iubire pe vecie. Colchester nu este doar un oraș, ci un capitol din viața mea, o călătorie prin care am crescut, am învățat și m-am transformat. Deși viața m-a purtat și în alte colțuri ale lumii, o parte din mine va rămâne mereu aici, în fiecare floare din Castle Park, în fiecare rază de soare de pe Hythe Hill și în fiecare zâmbet din centrul orașului.
Colchester, te iubesc și promite-mi că mă vei aștepta întotdeauna cu bucurie!
