Abilități practice pentru copii – Ce și cum confecționăm din lut pentru a ilustra o temă la „Cunoașterea mediului”

Mă bucur că există opțiunea de remember la Facebook. Atunci, în 2013 când încă nu aveam blogul deschis, am postat acolo din activitățile pe care le făceam cu Luca. Era la început de școală și pentru că el știa să scrie și să citească puteam aloca mai mult timp lucrărilor de îndemânare, sectorul în care este și a rămas deficitar.

Așa a venit o temă la Cunoașterea mediului, temă care se numea Păsări de curte, iar aici a dorit să facă un craft.
A avut nevoie de:
argila sau lut
elemente din natura (rămurele, pene, frunze etc)
creion
sucitor
foarfece și… dorința de-a învăța lucruri noi.

Era pentru prima dată când Luca punea atâta energie în manevrarea acestui obiect. Îi dădeam lutul gata întins, dar am considerat că trebuie să trecem la etapa următoare.

În prima etapă s-a lucrat cu lut. L-a întors pe toate părțile, în fel și chip. După ce a ajuns la forma dorită, a pus penele și le-a presat.

Și le-a presat… până sau imprimat!

A urmat a doua parte a lucrării și anume, trei elemente specifice unei curți. Aici a lucrat cu argilă.

După ce l-a întins bine și a căpătat lățimea necesară, a imprimat o rămurică, o frunză și a făcut urma unui picior de cocoș. Toate elementele alese se regăsesc într-o curte unde cresc păsări.

Pentru că să aibă un aspect frumos, următorul pas a fost acela al ornării marginilor. A avut nevoie de un pix cu care a făcut modelele.

Acestea fiind terminate a urmat coacerea. Le-a pus frumos într-o tavă în care a așternut mai întâi o foaie de copt și a setat cuptorul la temperatura potrivită.

„Plăcințelele” lui chef Luca sunt la loc sigur! La 180 grade. După care a urmat pânda. Așa-s meșteșugarii, nerăbdători să vadă produsul finit.

Rezultatul final l-a încântat peste măsură asta pentru că doar el a fost acela care a lucrat, eu doar supravegând.

Primul a ieșit ca un totem iar al doilea ca un pandant hippy.
Și pentru că și-a adus aminte de amprentele pe care le-am făcut, cele ale mânuțelor și piciorușelor, a dorit să-și facă una și acum. Va rămâne o amintire frumoasă. A făcut și o trecere în revistă a celor deja existente. Nu am putut să nu observ ce modificări au intervenit și aici, la capitolul amprentare, pentru că acum 11 ani, atunci când eu am confecționat primele amprente ale copilului, nici nu se știa (mă refer în România) de așa ceva. Acum există kit-uri de lucru, așa de frumoase, că numai nu te trag de mână să le realizezi. Nu sunt nemulțumită de ale noastre, din contră, reprezintă o bucurie să le avem, dar tot am un of că nu am fost mai creativă și mai inspirată la acel moment.

argila-19