Acum un an, la începutul lui decembrie, primeam o propunere de colaborare de la o mămică cu a cărei copii m-am jucat la grădiniță, făcând ateliere la grupele la care erau. Îmi spunea atunci că intenționează să deschidă un loc de joacă, primul din orașul nostru, dorind a nu fi doar loc pentru aniversari ci și un spațiu în care să facem activități educative alături de copii. Mi-a plăcut propunerea ei fiind de acord din start. Știam ce am de făcut pentru că aveam de gând să organizez joaca alături de copii în așa fel încât să învățăm cât mai multe lucruri. Evident că poveștile urmau să ocupe un loc aparte și, de asemenea, meșterelile să fie la loc de cinste.
Am adunat treizeci și șase de ateliere în decursul acestui an asta pentru că în vară nu ne-am putut întâlni, doamna Simona având o perioada încărcată deoarece copiii ei au fost bolnavi. Însă chiar și așa, cu anotimpul acesta lipsă, am realizat multe activități una mai interesantă ca altă, bifând câte o poveste la fiecare întâlnire, experimente interesante pe care le-am realizat atât în echipă cât și individual, meștereli felurite și secțiuni în care am avut de urmărit cum se dezvoltă semințele pe care le-am plantat.
Îmbucurător este faptul că am avut o serie de copiii care ne-au însoțit aproape mereu, cu puține excepții, aici nereferindu-mă la copiii Simonei, ori așa am avut posibilitatea să văd progresele pe care le-au avut în acest timp. Relaționarea meu cu copiii este una firească și naturală, reușind a mă descurca chiar dacă diferențele de vârstă au fost mari, cel mai mic copil cu care am interacționat aici având trei ani neîmpliniți, cel mai mare în jur de doisprezece.
Spuneam în articolul de ieri că m-am pregătit pentru această întâlnire în amănunt, nedorind a nu fi marcată așa cum se cuvine îmbrăcând haine noi pe lângă tortul aniversar și activitățile speciale.
Înainte de a ajunge la tort am avut o serie de activități. Prima dintre ele a fost despre prietenie, în dialogul înfiripat alături de copii vorbind despre prietenii noștri, de ce-i considerăm așa și ce înseamnă ei pentru noi. De asemenea, am trecut în revistă anotimpul în care ne aflăm, particularitățile lui, și o altă suma de subiecte legate de lunile anului, anotimpurile lui, zilele săptămânii.
Apoi am pictat niște globuri de sticla lucru care s-a dovedit destul de gingaș pentru unii dintre noi însă până la final am răzbit. Cum altfel?!
Un joc de mișcare, Renii lui Moș Crăciun, i-a dezmorțit și totodată însuflețit pentru că nimic nu-i mai incitant decât o partidă strașnică de alergat și sărit.
Îl atașez poate vă va fi de ajutor.
Ce moment mai bun pentru un dulce? Am cântat, am suflat în lumânări și ne-am bucurat că suntem împreună într-un spațiu atât de primitor.
Fiecare copil a suflat în lumânărica lui pentru că așa am mulțumit pe toată lumea eliminând supărările inutile.
Odată îndulciți (un dulce nu așa chiar cum spune numele ci din morcovi și produse mai soft pentru micuți) altfel am realizat felicitările. Se știe că niciodată nu sunt îndeajuns de multe abțibilduri, benzi colorate ori mai știu eu ce alte accesorii, dar chiar și așa se pare că am reușit să mulțumesc toate gusturile.
Au ieșit niște felicitări pe cinste și s-a lucrat la ele în doua etape unii dintre copiii dorind a-și mai disipa energia sărind.
A fost minunat, fără putință de tăgadă. Mulțumesc, Simona, pentru aceasta minunată colaborare! Fericită să pot da curs.
